Credinţa îl ajută pe om pe calea anevoioasă a vieţii. Am trecut prin grele încercări ale destinului şi atunci am încercat să brodez. Aceasta a fost salvarea mea. Brodam pentru familia mea, pentru rude — la început tablouri, apoi icoane. Am trecut şi la broderia cu mărgele şi pânza albă se transforma într-o adevărată minune. Oare poate fi altfel, dacă ceea ce fac, fac din îndemnul inimii şi cu credinţă în Dumnezeu?!
Sunt şase ani de când mă ocup de broderie şi mi se pare că mi s-a transformat casa Într-un loc unde se naşte şi dăinuie frumuseţea. Aşa afirmă consătenii. Îi cred, căci sunt sinceri. Având o astfel de practică, m-am gândit că e timpul să brodez şi o icoană pentru biserica din satul nostru Coşuleni. Am ales icoana Bunei Vestiri. Şi în ziua praznicului Bunei Vestiri ea a fost sfinţită în biserică de părintele Roman. Stăteam în faţa altarului şi plângeam de bucurie. în biserică era întreaga mea familie.
Acum brodez o altă icoană pentru sfântul locaş — giulgiul Maicii Domnului. Mă voi strădui s-o termin până la hramul bisericii — Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Eu, o femeie simplă de la ţară, care am lucrat pe timpuri în brigada de câmp a colhozului local, sunt fericită că m-a luminat Domnul să mă ocup de această meserie. O fac în timpul liber, dar cei ai casei — soţul Dinu, feciorul Danu îmi creează asemenea posibilităţi, deşi şi ei au treburi destule, doar soţul este fermier, înfrumuseţată cu broderii, casa noastră pare mai luminoasă şi noi ne simţim mai bine. Şi un lucru e interesant — numele celor scumpi şi dragi începe cu una şi aceiaşi literă — „D” : soţul Dinu, fiul Danu, celălalt fiu, care se află în Italia — Dorin, până şi nepoţelul are nume de botez Danilco. E ceva important pentru noi ca şi dorul, dragostea, datoria…
Angela TÂRSÂNA,
brodeză, locuitoare a satului Coşuleni,
raionul Noua Suliţă
Fotografii de Oleksandr Gavriliuk
