De la masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941 s-au scurs 81 de ani. Timp de jumătate de secol în poiana Varniţa aproape că n-au fost aprinse lumânări întru pomenirea sătenilor din Valea Siretului, care în mod organizat şi în masă au încercat să fugă dincolo de sârma ghimpată a graniţei, la fraţii lor, pentru a scăpa de regimul totalitar sovietic, în prima zi a Prierului sângeros din 1941. Deşi se ştia despre această tragedie, dar oamenii se temeau să spună ceva concret chiar în şoaptă. Arhivele păstrau documentele respective sub şapte lacăte. Abia în aprilie 1991 a avut loc prima acţiune publică de comemorare a jertfelor masacrului de la Fântâna Albă. Era în ultimul an al imperiului sovietic şi se prevestea o primăvară a libertăţii. În preajma acelui eveniment a fost creată Societatea regională „Golgota”, preşedinte al căreia a devenit Petru Grior, pe atunci adjunctul directorului Arhivei Regionale de Stat. A grăbit acest proces de renaştere şi trezire a conştiinţei naţionale constituirea, în 1989 a Societăţii Regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Şi, iată, de treizeci şi unu de ani, în poiana Varniţei se adună românii pentru a-şi pomeni martirii, a aprinde lumânări în locul unde şi-au dat ultima suflare cu dor de libertate oamenii simpli din mai multe sate româneşti din Valea Siretului. Ziua de 1 aprilie a devenit Zi naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi din alte zone ale deportărilor.
Anul acesta, pentru prima dată, acţiunea de doliu din poiana Varniţa s-a desfăşurat pe timp de război. Acea armată, care a pus graniţa în aceste locuri în vara anului 1940, ca apoi să tragă în oamenii paşnici, omoară acum tot oameni paşnici – copii, femei, bătrâni în nordul, estul şi sudul Ucrainei. Soborul de preoţi, în frunte cu Ioan Gorda şi Vasile Covalciuc, protopopi de Hliboca şi Storojineţ, au oficiat parastasul întru pomenirea martirilor neamului românesc din nordul Bucovinei şi au înălţat o rugăciune pentru pacea în Ucraina.
(V.K.)
Foto V. Răuţ
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com