Martirajul anului 1942

1 11 2022 F 3

În aprilie 1941, Iordache al lui Mihai Timcu, născut la 1901, în istoricul oraş „de lângă apa Prutului”, a hotărât să treacă în Patria strămoşilor, unde „clopotele-n fapt de seară bat cu jale peste Ţară”. Este reţinut de către grănicerii sovietici. Autorităţile staliniste ale regimului totalitar bolşevic îl duc la capătul lumii, în regiunea Omsk a Federaţiei Ruse. Acolo „doar umbra spinului e reazem” românului. În dimineaţa zilei de 9 iunie 1942, în zori cu rouă, bucovineanul a părăsit pentru totdeauna fioroasele celule comuniste, pornind spre zările albastre ale Universului. „Cu neamul către stele, zburând cu-atâta jale”. Şi cu „măsura dorului de casă”.

Peste două zile, la 11 iunie, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, se stingea din viaţă Ion al lui Gheorghe Vasilaş. Acest tânăr de 18 ani a văzut primul răsărit de soare în 1923, în frumoasa localitate Tereblecea din fostul judeţ Rădăuţi al României. Pe data de 11 mai 1941, va fi arestat de către grănicerii stalinişti din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, fiind acuzat de faptul că „a trecut ilegal frontiera de stat”. Apucă drumul Siberiei, cu „suspinul codrilor Cosminului şi cu chipul sfânt al Patriei străbune”.

Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea, conform căreia 10 persoane din satul-martir Mahala pornesc pe calea suferinţelor spre Nordul îndepărtat al fostei Uniuni Sovietice, fiindcă „erau rude cu un trădător al patriei socialiste”. În acea zi de primăvară sângerândă apucă drumul chinurilor cristice Xenia a lui Nicolae Isac, născută la 1887; Aniţa a lui Mihai Isac, născută la 1920; Valeria a lui Tănase Isac, născută la 1925; Vasile al lui Petru Isac, născut în 1928; Victor al lui Ilie Isac, născut în 1940; Gheorghe al lui Simion Isac, născut în 1939; Domnica a lui Simion Isac, născută la 1927; Maria a lui Manoil Isac, născută la 1903; Mihai al lui Simion Isac, născut în 1928; Eufrosina a lui Vasile Isac, născută la 1902. În pământul îngheţului veşnic al Republicii Komi a coborât, la 12 iunie 1942, ţăranca Xenia a lui Nicolae Isac. Când mahalenii şi-au luat rămas bun de la vatra strămoşească, „plângea o lume-ntreagă”. Martirii au pornit la drum cu „scumpa icoană în inimi purtată”, cu „lacrima neamului, răstignit pe crucea învierii”.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий