„Numai din adevăr naşte adevărata iubire de neam şi ţară”
(Academicianul Dimitrie Onciul)
Persecuţiile staliniste continuă
Pe data de 2 aprilie va fi ferecat în lanţuri românul Vladimir al lui Nicolae Deleanu, care a văzut pentru prima dată lumina soarelui la 1918, în localitatea Comareşti (Komarivţi) fostul judeţ Storojineţ al României. În ziua de 17 mai, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la 8 ani de privare a libertăţii.
În ziua următoare este arestat tânărul Valeriu al lui Gheorghe Cuciureanu din Pătrăuţii de Sus, născut la 1922, poseda studii primare, fiind acuzat de „trădare de patrie”. Pe data de 20 mai 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea românului în locurile îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice.
La „Răscoala din 1 aprilie 1941” a participat şi Vasile al lui Manole Gavrilescu din Igeşti, născut la 1906, croitor. Iscoadele bolşevice l-au încătuşat pe data de 3 aprilie. Martirul este dus în interiorul fostului imperiu stalinist, unde „durerea a plâns împreună cu el”. La 17 ianuarie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 10 ani de la lagăr „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Rudele sale, în acea noapte infernală de 12 spre 13 iunie 1941, vor porni spre întinsurile nesfârşite ale stepelor pustii din Kazahstan. În blestemata regiune Aktiubinsk au rămas românii Eufrosina şi Ion Gavrilescu.
Tot în ziua de 3 aprilie este arestat şi Aurelian al lui Vasile Jireadă, care a venit în această frumoasă lume la 1916, în satul Trestiana (Dimca) din pitoreasca Bucovină. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică, martirul este scos din închisoarea cernăuţeană şi transportat în interiorul fostului imperiu bolşevic.
Îm aceeaşi zi, în mâinile călăilor stalinişti din Direcţia Regională Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS intră românul Ion al lui Procopie Priseajniuc, născut la 1911, în localitatea Cireş, acuzat de autorităţile comuniste de „trădare de patrie”.
Pe data de 3 aprilie 1941 este ferecat în lanţuri Leon al lui Constantin Nistor, care a văzut lumina zilei în satul-martir Cupca, la 1901, ţăran, cu studii primare, fiind acuzat şi acest fiu al neamului de „trădare de patrie”.
La 4 aprilie vor fi încătuşaţi trei locuitori ai satului Mihuceni (Myhailivka). Paraftenie al lui Petru Balavseac, ţăran, cu studii primare, născut la 1887, va fi acuzat de faptul că a fost unul dintre „organizatorii trecerii ilegale a frontierei de stat”. Este transportat în interiorul imperiului stalinist, unde dispare fără urmă. Ştefan al lui Mihai Bilous, născut la 1910, tot ţăran, cu studii primare, este învinuit de „trădare de patrie”. Dus şi el în „mari pustietăţi uitate”, va dispărea pentru totdeauna, ca nimeni să nu ştie de viitorul destinului său. Al treilea martir, care a dispărut fără urmă în interiorul nemărginitului imperiu al răului şi crimei, va fi Mihai al lui Dumitru Repciuc, născut la 1891, ţăran, neştiutor de carte. Tustrei au participat la „Răscoala din 1 aprilie 1941”, fiind martori ia masacrul din Poiana Varniţei.
Ţăranul Gheorghe al lui Iordache Loghin din Igeşti, apărut în acestă lume la 1890, va fi aruncat în beciurile pline de groază ale închisorii cernăuţene pe data de 5 aprilie 1941. Apucând drumul suferinţelor spre regiunea Sverdlovsk a Federaşiei Ruse, trece în împărăţia cerului la 26 mai 1942. „Pomeneşte, Doamne, în marea Ta îndurare pe robii Tăi, deportaţi în pustii Siberii”.
Pe data de 6 aprilie este arestat Gheorghe al lui Vasile Amariei, născut în 1879, în Suceveni, poseda studii medii incomplete, ţăran. Primeşte 10 ani de temniţă şi moare la 15 octombrie, acelaşi an, în regiunea Sverdlovsk. Tot în aceeaşi zi va fi aruncat în beciurile fioroase ale închisorii cernăuţene Dumitru al lui Ion Tărâţă din Cupca, fiind condamnat la 8 ani de detenţie „pentru încercarea de a trece frontiera de stat”. Al treilea încătuşat devine Tănasie al lui Constantin Bilous din Mihuceni, născut la 1921, acuzat de „trădare de patrie”. Al patrulea osândit va fi Alexei al lui Dumitru Iurchevici, născut la 1896, în acelaşi sat Mihuceni din fostul raion Hliboca. Pe data de 17 octombrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de detenţie într-un lagăr comunist de muncă corecţională „pentru trădarea patriei”.
În ziua următoare, la 7 aprilie, în mâinile staliniştilor intră Gheorghe al lui Andrei Bidu, născut la 1910, în localitatea Răcheteu din România, locuitor al satului Petriceni, fostul raion Hliboca. Pe data de 3 octombrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de lagăr „pentru trădarea patriei”. Aflându-se în detenţie, va fi din nou condamnat, în ziua de 21 august 1943, la 10 ani de muncă silnică „pentru agitaţie antisovietică”. Se stinge din viaţă pe data de 30 martie 1947, în lagărul bolşevic de muncă corecţională din Sverdlovsk, Federaţie Rusă. La 7 aprilie a fost încătuşat Metodie al lui Gheorghe Borşan, născut la 1911, în satul Costeşti (Kostynţi) din actuala regiune Cernăuţi, fiind acuzat de faptul că a avut „intenţii de a-şi trăda patria”. Şi-a găsit mormântul în aceeaşi regiune Sverdlovsk, unde a murit în ziua de 12 martie 1942. Atunci amurgul „cu paloş de flăcări, cu paloş de gâde lovise gâtul de lebădă al zilei, răsucit peste visele” martirului.
Nicolae al lui Simion Dabâca, născut la 1908, ţăran, poseda studii primare, şi Nicolae al lui Mihai Rubaneţ, născut la 1909, tot ţăran, cu aceeaşi şcoală primară, ambii din localitatea Mihuceni, vor fi încătuşaţi, pe data de 8 aprilie, de către reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS, fiind acuzaţi de faptul că „şi-au trădat patria”. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare, ambii sunt duşi în Siberia, unde dispar pentru totdeauna.
La 9 aprilie sunt arestaţi 8 locuitori ai satului Cuciurul Mare din fostul raion Storojineţ. În numărul lor au intrat: Dumitru al lui Ion Varvarici, născut la 1919; Gheorghe al lui Alexei Galus, născut la 1910; Dumitru al lui Ion Grapeneac, născut la 1916; Nazarie al lui Gheorghe Deaciuc, născut la 1905; Vasile al lui Gheorghe Chirileac, născut la 1912; Nicolae al lui Ion Sauciuc, născut la 1911; Nazarie al lui Ion Ţical, născut la 1913; Nazarie al lui Dumitru Ţurcan, născut la 1912. Toţi au fost acuzaţi de către autorităţile staliniste de faptul că au avut „intenţii de a-şi trăda patria”. Ei au participat la „Răscoala din 1 aprilie 1941”. Opt ţărani, dintre care şase ucraineni şi doi români, vor fi împuşcaţi în ziua de 28 iunie, acelaşi an, în localul închisorii nr. 1 din centrul regional, conform indicaţiilor călăuluiui Meşyk, fostul Comisar al Poporului pentru Securitatea de Stat al RSS Ucrainene.
Pe data de 10 aprilie va fi încătuşat Ion al lui Gheorghe Cârciul, născut la 1920, în Tărăşeni din fostul raion Hliboca, neştiutor de carte, ţăran. Este condamnat la 10 ani de închisoare „pentru trădarea patriei”. Părinţii, Gheorghe al lui Toader Cârciul, născut la 1887, şi Zamfira a lui Casian Cârciul, născută la 1883; precum şi surorile, Dochiţa şi Elena, fiindcă erau „rude cu un trădător al patriei”, vor fi deportaţi în ziua de 7 mai 1941, în stepele pustii ale Kazahstanului.
Tot în aceeaşi zi este arestat românul Alexandru al lui Teodor Iacoviţa, care a văzut pentru prima dată lumina soarelui în Igeşti, la 1896. Pe data de 24 iunie 1941, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la moarte. Tânărul Vasile al lui Gheorghe Caciuleac, născut la 1920, în localitatea Mihuceni, va fi dus în Siberia, unde dispare fără urmă. Ambii au fost nimiciţi de către maşina infernală de represalii a primului stat socialist din lume.
Pentru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com