Masacrul din Poiana Varniţei (Fântâna Albă), din ziua de 1 aprilie 1941

1 05 F 1

 „Numai din adevăr naşte adevărata iubire de neam şi ţară”

                                                                                           (Academicianul Dimitrie Onciul)

„Bătuţi în cuie pe Crucea Mântuitorului”

Tema masacrului din Poiana Varniţei (Fântâna Albă) s-a aflat în atenţia comunităţii ştiinţifice din România şi Ucraina în timpul Conferinţei ştiinţifice internaţionale din ziua de 31 martie 2017, desfăşurată în incinta Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi. Ea a fost organizată de Centrul de Studii Româneşti din cadrul Universităţii cernăuţene, Asociaţia Convergenţe Europene din Bucureşti, Institutul pentru Democratizare şi Dezvoltare din Cernăuţi, cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi. Referindu-se la această Conferinţă, presa din România menţiona: „Profesori universitari, cercetători, urmaşi ai victimelor dar şi oameni politici au vorbit despre contextul istoric în care a avut loc tragedia de la Fântâna Albă, au prezentat mărturii ale martorilor şi au punctat atât importanţa unui dialog comun româno-ucrainean pe această temă, cât şi necesitatea aprofundării cercetărilor ştiinţifice de calitate, astfel încât să se afle cu exactitate numărul victimelor, numele acestora, dar şi cine se face vinovat de această tragedie despre care există mai multe întrebări decât răspunsuri”.

La lucrările Conferinţei a participat doamna Eleonora Moldovan, fostul Consul General al României la Cernăuţi, care „ a punctat faptul că regimul comunist a avut consecinţe negative în memoria oamenilor, atât în România şi în Ucraina, şi consideră că este important  ca membrii comunităţii academice din cele două ţări să se întâlnească pentru a avea un dialog punctual, axat pe tragediile din istoria noastră comună”.

În continuare presa scria: „La rândul său, preşedintele Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi, Petru Grior, a prezentat „Cartea Durerii”, volumul V, în care este descris, pe baza documentelor de arhivă, calvarul prin care au trecut românii bucovineni în perioada stalinistă. El a ţinut să puncteze că nu se ştie câte gropi comune au fost la Fântâna Albă întrucât nu există mărturii exacte, iar numărul victimelor nu se va cunoaşte niciodată dacă vu se vor face cercetări şi nu vor fi deshumaţi cei ucişi”.

Ideea efectuării unei deshumări a martirilor, seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici în acea zi sângerândă de început de aprilie îndoliat, a fost susţinută de către mult regretatul colonel Nicolae Nicolovici din Rădăuţi, România.  Profesorii de la Universitatea cernăuţeană au declarat că deshumările martirilor de la Fântâna Albă pot fi realizate de către studenţii cernăuţeni de la Facultatea de Istorie în colaborare cu studenţii Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Prezent la Conferinţă, parlamentarul român Eugen Tomac a subliniat: „Cred că lucrurile pot fi mult mai consolidate între statele noastre dacă va exista o colaborare bilaterală la nivel de cercetare pentru a prezenta din punct de vedere ştiinţific un tablou cât mai exact a ceea ce s-a întâmplat atunci, cu cifre exacte, cu cine a dat ordinul şi tot ceea ce ţine de decizia criminală care s-a dat atunci”.

Eugen Tomac „a amintit că în România s-au făcut doi paşi importanţi pentru aflarea adevărului, respectiv declararea de către Parlament a zilei de 1 aprilie drept Ziua comemorării victimelor de la Fântâna Albă şi comemorării tuturor celor care şi-au pierdut viaţa în gulagurile sovietice şi crearea unei comisii parlamentare care va elabora un raport în care se va recomanda începerea unui dialog între cele două state, pentru adoptarea unei poziţii comune pe acest subiect”.

Parlamentarul român a ţinut să afirme: „Eu cred că aceste tragedii nu au nici naţionalitate, nici culoare politică sau un alt interes, ci ele sunt evenimente care marchează puternic cele două state şi ar trebui să avem un dialog cât mai strâns, pentru a aduce un omagiu la nivel de ţări cu privire la această tragedie, care s-a petrecut în Bucovina”.

Despre masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă s-a scris, se scrie şi se va scrie, fiindcă „cât va fi omenire, se va scrie şi istorie, care rămâne peste veacuri conştiinţa ei”. Savantul Dorin Popescu menţionează: „Un proiect ştiinţific privind Fântâna Albă (cercetarea sistemică a tuturor arhivelor şi efectuarea de cercetări arheologice în teren), chiar şi unul comun româno-ucrainean, lipseşte încă, deşi importanţa acestuia este uriaşă”.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

 

Добавить комментарий