„Numai din adevăr naşte adevărata iubire de neam şi ţară”
(Academicianul Dimitrie Onciul)
Prima primăvară sovietică
După o iarnă sângeroasă, plină de durere, cu sutele de morţi în Lunca Prutului şi în pădurea Crasnei, cu jalea copiilor rămaşi orfani, cu lacrimile mamelor, surorilor şi ale soţiilor, cu nedreptatea cuibărită în sufletele bătrânilor duşi în Siberia, pe acest picior de plai mioritic a coborât prima primăvară sovietică. A sosit timpul ploilor calde şi dătătoare de viaţă, vremea înstelatelor şi romanticelor amurguri, duioaselor şi neuitatelor concerte ale privighetorii. Pe întinsul paşnic al mândrelor poieni din codrii seculari ai Bucovinei s-a aprins candela lăcrimioarelor. Însă băştinaşii meleagurilor voievodale nu contemplau această frumuseţe, dăruită oamenilor de Domnul. Ei se ascundeau în casele lor, zăvorau uşile, închideau porţile, stingeau lumina şi ascultau cu sufletul la rugă tainele nopţii. În inimile localnicilor s-a strecurat frica. În ţinut domnea puterea stalinistă, care simboliza violenţa, represiunea, teroarea şi suferinţele umane îngrozitoare. Nimeni nu era încrezut în ziua de mâine. În orice moment, fiecare băştinaş, indiferent de vârstă, profesie sau naţionalitate, putea fi arestat şi aruncat în beciurile cazematelor bolşevice sau deportat în Siberii de gheaţă.
După masacrele de la Lunca, fostul raion Herţa, din lunile ianuarie-februarie 1941, hotarul cu România, instalat de autorităţile staliniste la finele Cireşarului istoric, a cunoscut întăriri esenţiale. Detaşamentul de grăniceri nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS a fost completat cu noi unităţi militare, întreaga graniţă va fi „împodobită” cu trei rânduri de sârmă ghimpată, se vor săpa şanţuri antitanc adânci, vor fi instalate posturi fixe şi turnuri de supraveghere, patrulele sovietice vor ţine sub control frontiera zi şi noapte. Pe tot cuprinsul hotarului se va întinde o fâşie de pământ arată, cu o lărgime de 20 de metri, greblată zilnic, posibilă în orice moment să indice urmele lăsate de acei, care încercau să „violeze frontiera de stat”. Totodată, fiecare grănicer stalinist, care reuşea să prindă la graniţă un „infractor al frontierei” sau o persoană suspectă, primea cuvinte de laudă din partea superiorilor, un premiu în bani şi două săptămâni de concediu.
Zona de 15 kilometri de la graniţă era în supravegherea continuă a „colaboratorilor operativi” ai Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS. Ei ţineau sub strictul control toate localităţile ţinutului. Orice băştinaş, care locuia în afara indicatei zone, având necesitatea de a pătrunde în această porţiune de pământ strămoşesc, trebuia să argumenteze în faţa autorităţilor bolşevice un motiv bine justificat pentru a obţine necesara autorizaţie, emisă de către amintitul comisariat. Dacă la o razie în zonă, era descoperită o persoană, care nu avea asupra sa această autorizaţie blestemată, vinovatul era arestat şi condamnat la ani grei de detenţie.
Băştinaşii din ţinut, care locuiau în zona de frontieră, erau obligaţi să poarte cu ei actul de identitate, eliberat de către organele sovietice de resort, demonstrând astfel apartenenţa lor la blestemata zonă stalinistă. E necesar de a menţiona şi faptul că în localităţile din această zonă, bolşevicii au organizat din rândurile activului local echipe speciale, cu denumirea „Prietenii grănicerilor”. Ele aveau misiunea să descopere „elementele ostile statului sovietic”, care intenţionau să părăsească „ţinutul eliberat”. Aceste echipe de trădători ai neamului, prin denunţurile lor, au nimicit sute de destine nevinovate. Ivan Gruşeţki, primul secretar al comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, va informa cu mândrie Kievul despre „ajutorul acordat grănicerilor de către activiştii din localităţile din apropierea frontierei sovieto-române”. Trecerea clandestină în Patria istorică a devenit practic imposibilă. De aceea, criminalul zvon lansat de către agenţii NKVD-ului în martie 1941, prin care se anunţa că oamenii primesc dreptul de a părăsi în mod legal „fericita ţară a socialismului”, a născut în sufletele locuitorilor cu sentimentul libertăţii permanent aprins în piept, o erupţie vulcanică, lava căreia va ieşi la lumina istoriei în îndoliata zi de început de Prier.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com