Budeneţ – sat cu două izvoare fermecate
Cu 60 de ani în urmă, la intrare în satul Budeneţ, în locul unde pe timpuri se afla postul de jandarmi, a fost descoperit un izvor de apă minerală. După deschiderea Secţiei de îmbuteliere a apei minerale, numită „Bukovynska”, Budeneţul a devenit cunoscut în întreaga regiune.
Însăşi denumirea satului provine de la un râuleţ de apă cristalină, Budei, care curge pe teritoriul lui. În letopiseţele moldoveneşti găsim „data de naştere” a localităţii – 18 octombrie 1435. Deci, cu două luni în urmă s-au împlinit 585 de ani de la prima atestare documentară a Budeneţului.
Însă Budeneţul este slăvit nu numai prin izvorul de apă minerală. E la fel de preţios şi izvorul spiritual al satului. Biserica de lemn din Budeneţ cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost construită în anii 1799-1803. Clopotniţa ei are forma unui turn de castel. La începutul actualului secol, în curtea vechii biserici a fost ridicat un locaş de închinare nou cu hramul Sfântul Serafim.
Izvorul spiritual al Budeneţului are o importanţă deosebită pentru întregul neam românesc din Bucovina, „de pe acest picior de plai”, a cărui vârstă „cu doina se măsoară”. Sunt rânduri din „Poemul bucovinean” al lui Grigore Bostan – poet, folclorist, savant, academician, care timp de un sfert de veac a condus Catedra de Filologie Română şi Clasică la Universitatea din Cernăuţi. Acest fiu slăvit al Budeneţului este unul din autorii compendiului şi antologiei „Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi 1775-2000”. Un predecesor de-al său, Constantin Loghin, la fel născut la Budeneţ, a alcătuit prima istorie a literaturii române din Bucovina.
Peste Budeneţ, după cum a observat poetul Grigore Bostan, stă „cerul umed cu cununi de brazi/ Aproape de tulpină şi de vatră”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
