Oprişeni – 605 ani de istorie
Este o istorie seculară bogată în evenimente, istorie care a existat şi până în ziua de 17 martie 1418, când într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, este atestat pentru prima dată satul Oprişeni. Scriitorul şi publicistul Dumitru Covalciuc, originar din această localitate, autorul solidei monografii „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei”, subliniază că în acel act de danie, întocmit la curtea lui Alexandru cel Bun de către Sin Bârlici, satul era cunoscut cu numele Oprişinţi. Dumitru Covalciuc a cercetat vremuri şi mai îndepărtate. El scrie: „Ne permitem afirmarea că Oprişenii descălecatului lui Dragoş fiinţau pe cursul de mijloc al Cotovăţului. Nu ştim, însă, ce denumire purta satul pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Unii oşteni ai voievodului maramureşean, aşezându-se în siliştea de pe Cotovăţ, au găsit o populaţie locală, s-au amestecat cu ea, au lărgit, prin lăzuiri, vatra satului, iar unul dintre ei, un Opriş, a devenit prin voia descălecătorului său al lui Bogdan, cel care a întemeiat o ţară nouă, proprietar al satului”.
Satul Oprişeni figurează şi într-un document al lui Ştefan cel Mare. De numele slăvitului domnitor al Moldovei este legată şi o legendă a satului Oprişeni. În ea se spune că înainte de bătălia din Codrii Cosminului, aflaţi la o zvârlitură de băţ de acest sat, Ştefan Vodă a dat ordin oastei sale să facă aici popas şi să se odihnească. De la cel „opriş” al domnitorului Moldovei, satul a fost numit Oprişeni. Inspirat de această legendă, locuitorul satului, Ilie Bezuşco, a ridicat pe mijloacele proprii bustul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. De asemenea, există intenţia de a ridica pe vatra satului şi bustul lui Alexandru cel Bun.
Oprişeniul are unul dintre cele mai vestite muzee de istorie săteşti din Ucraina. Directorul muzeului şi directorul şcolii din Oprişeni, Nicolae Bodnariuc, împreună cu elevii săi efectuează săpături arheologice cu scopul de a adânci în timp istoria localităţii lor.
Oprişeniul este un sat al oamenilor de litere, cunoscuţi în Bucovina, România şi Moldova. Unul dintre ei, Axentie Bileţchi-Oprişanu (1897-1976) are şi o poezie consacrată satului natal: „Pe la margine de drumuri,/ Prin pomete tupilat,/ Liniştit răsuflă satul,/ Pe o vale revărsat. // Pe-un acoperiş de paie,/ Lângă pui, într-un picior,/ Îşi adoarme cocostârcul/ Puii-n ţocănit uşor…”.
În zilele acestea de odihnă, la şcoala din Oprişeni a fost marcat jubileul satului, cu participarea fiilor şi fiicelor lui, care s-au afirmat în mai multe domenii: Vasile Bâcu, Doina Bojescu, Liviu Rusu, Aurel Cravciuc, Nicolae Popovici şi alţii. Zilele acestea se vor întoarce la cuiburile lor de la Oprişeni şi cocostârcii, păsările tinereţii noastre, păsările păcii…
Un cer senin şi paşnic, Oprişeni!
Fotografii din reţelele de socializare
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com