Nici războiul n-a putut umbri speranţa pe care o întregeşte şi o întăreşte în sufletele oamenilor cea mai mare sărbătoare creştină – Învierea Domnului. Dimpotrivă, mai fierbinte şi mai sinceră a fost rugăciunea de pace a milioanelor de creştini ortodocşi din Ucraina. Paştele din anul curent a fost aşteptat de ei cu ferma credinţă în biruinţa inevitabilă a binelui asupra răului.
Învierea Domnului înseamnă, în primul rând, înnoirea spirituală a celor care se închină altarului Bisericii făurite de Iisus Hristos. Locuitorii din Dinăuţi, CTU Noua Suliţă, au demonstrat din generaţie în generaţie că sunt tari în credinţă, iar Paştele, într-adevăr, e cea mai mare sărbătoare a satului. O dovadă a acestui fapt sunt imaginile postate în reţelele de socializare de Serghei Bucico, Cristian Bejenaru şi Ala Mazur, care înveşnicesc clipa feerică trăită de dinăuţeni în dimineaţa Luminoasei Sărbători a Învierii Domnului. O bună parte din aceste imagini au fost făcute din clopotniţa Bisericii, de unde clopotele au anunţat din zare în zare bucuria Învierii.
Cu o sută zece ani în urmă dinăuţenii au pus la cale ridicarea unei noi biserici în sat. În această perioadă de un veac şi un deceniu fermitatea credinţei lor a fost încercată de mai multe ori. În 1912 în satul Dinăuţi a început ridicarea bisericii. De la Hotin au venit zidarii Dmitrii Goncearov şi fiul său Ivan. Piatra pentru construcţie a fost adusă de la o carieră din Nădăbăuţi. Dar, în mersul construcţiei a intervenit Primul Război Mondial. Circa 300 de bărbaţi din sat au fost luaţi pe front. După război lucrările au fost reluate. Din lipsa de materiale de construcţie a fost folosit şi lemnul. În 1923 Biserica Sfântul Dimitrie a fost sfinţită.
În anul 1946 biserica a fost mistuită de flăcările unui incendiu. Sătenii au adus material de construcţie, dar autorităţile sovietice l-au folosit în alte scopuri. Lăcaşul care servea ca loc temporar de închinare a fost incendiat. Un alt incendiu s-a abătut asupra bisericii din Dinăuţi în 1965. Următorul incendiu a fost în 1987. În 1989 a început construcţia actualei biserici, protoiereu fiind tânărul slujitor al altarului, Arcadie Spelciuc. La 20 septembrie 1992 noul locaş de închinare a fost sfinţit cu participarea unui sobor de preoţi din satele nouăsuliţene şi din Moldova, cu blagoslovirea Mitropolitului Onufrie.
… În dimineaţa din Duminica Învierii Domnului, în curtea largă a Bisericii din Dinăuţi s-a adunat mai toată suflarea satului. Imediat după sfinţirea coşurilor de Paști, de după dealul Mălineştiului a răsărit soarele. A început o zi deosebită, o zi plină de nădejde şi gânduri paşnice, încununată cu razele Învierii…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com