În legendarii Codri ai Cosminului s-a păstrat un stejar multisecular, care este nu atât un monument al naturii, ci al spiritualităţii româneşti de pe aceste meleaguri. La el, stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, numit aşa cu câteva decenii în urmă, când în nordul Bucovinei a început trezirea conştiinţei de neam şi procesul de renaştere naţională, în fiecare an, în a doua zi de Paşti se adună români din regiune pentru a cinsti istoria şi spiritualitatea neamului. Anul acesta, la Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a adunat mai puţină lume ca de obicei. Una din explicaţii este războiul din Ucraina.
Serviciul divin a fost oficiat de trei preoţi: Dumitru Tocari, protoiereu la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Hruşăuţi, Pavel Paulencu, protoiereu la Biserica Înălţarea Domnului din suburbia Horecea a Cernăuţiului, Dumitru Gaina, protoiereu la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Valea Cosminului. La întâlnirea de suflet a participat şi Consulul General al României la Cernăuţi, Irina Loredana Stănculescu, precum şi alţi diplomaţi de la instituţia consulară.
– A fost o zi frumoasă şi o sărbătoare frumoasă, afirmă domnul părinte Pavel Paulencu. Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de corul „Dragoş Vodă” şi corul Bisericii din Hruşăuţi. Părintele Dumitru Tocari ne-a împrospătat cunoştinţele despre istoria luptei din Codrii Cosminului, unde s-au afirmat arcaşii lui Ştefan cel Mare.
– Dar cum să fim tari în credinţă, ca stejarii?
– Trebuie să ne îngrijim de credinţa lăuntrică: să ne rugăm zilnic – dimineaţa şi seara, să fim milostivi, să putem ierta, afirmă părintele Pavel Paulencu. Rezistenţa este seva cu adevărat curată pentru credinţă. A fi rezistent în credinţă, înseamnă a înnoi credinţa lăuntrică. Nu cea exterioară, care este doar scoarţa. Trebuie să cultivăm credinţa cea adevărată, credinţa din suflet. O astfel de credinţă au avut arcaşii lui Ştefan cel Mare. Preţul vitejiei lor constă în aceea că s-a păstrat pe aceste meleaguri graiul românesc, credinţa strămoşească. Ei ne învaţă să ne păstrăm graiul şi credinţa cea adevărată şi aşa s-o transmitem din generaţie în generaţie. Credinţa lăuntrică este roada cea mai de folos pentru noi şi pentru întreaga lume. Credinţa lăuntrică ne învaţă să iubim aproapele. Poporul român, în aceste momente atât de grele pentru poporul vecin – ucrainean, i-a întins o mână de ajutor şi a făcut-o cu dragoste. Acesta este şi el un exemplu de fidelitate şi statornicie în credinţă.
– În aceste luminoase zile de Paşti au răsunat puternice rugăciuni pentru instaurarea păcii în Ucraina.
– Biserica afirmă că războiul n-a pornit din Donbas. El a pornit din inimile înrăite ale oamenilor. Când vom avea pace în inimile noastre, va triumfa pacea şi pe pământ. Trebuie să fim toleranţi, să ne iubim aproapele, doar toţi avem loc sub soare. Credinţa şi legile umane duc la prosperarea oricărei naţiuni.
Vasile CARLAŞCIUC
Foto din reţelele de socializare
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com