Se spune că „dacă nu le permitem copiilor să eșueze uneori, îi pregătim pentru o suferință copleșitoare din cauza eșecului din lumea reală”. Trecerea de la necunoscut la cunoscut presupune ocoliri prin incertitudine și greșeli. Din păcate, însă, mulți copii au o concepție eronată despre greșeli, crezând, adesea, că greșelile sunt semne ale slabei inteligențe sau pregătiri.
Pe măsură ce copiii se joacă dezvoltându-și diverse abilități, cum ar fi rezolvarea puzzle-urilor timpurii sau realizarea de forme bine definite (cercuri, pătrat), se pot confrunta cu frustrarea de a nu face acest lucru „corect”. Chiar și atunci când îi asigurăm că nu există bine sau greșit atunci când încep, ei pot suferi și se pot simți dezamăgiți. Cum pot fi ei ajutaţi?
* Ocupându-te cu el, povesteşte despre experiența proprie. Este foarte important ca cel mic să audă că și tu ai greșit, că și ție ți-a fost greu, că și tu ai luat-o de la capăt de o mie de ori, până ai reușit. Va înțelege că nu e singur și că greșeala face parte din procesul de creștere.
* Povestește despre experiența lui. Spune-i că înainte de a merge, a căzut de zeci de ori, că înainte de a introduce corect furculița în guriță, s-a murdărit pe obraji de sute de ori. Așa, își va da seama că doar greșind a reușit să facă toate lucrurile de care e capabil în momentul de față.
* Încurajează-i micile progrese, dar fără să exagerezi. E important ca cel mic să ne simtă sinceri, altfel nu vor avea încredere în mesajele noastre. Atunci când vezi mici progrese ale unei acțiuni, fă-l să conștientizeze că progresează și felicită-l pe măsura progresului.
* Alegeți împreună activități care îi plac. Dacă lui îi place să deseneze, oferă-i cărți de colorat și fii lângă el să îl încurajezi în această direcție. Nu poți încuraja copilul să fie perseverent, dacă îi pui în față activități care nu-i plac, pentru că atunci și progresul se va produce mult mai lent și își va pierde interesul pentru a încerca lucruri noi.
* Reglează-ți așteptările și alege pentru el, nu pentru tine. Dacă părintele este un bun pictor, nu e numaidecât ca și copilul să aibă aceleași înclinații. Sau poate le are, dar în acel moment nu manifestă interes pentru acest domeniu. Deci, alege cu atenție activităţile.
* Ajută-l să își dezvolte sau să-și mențină motivația. Motivația venită din interior este alimentată de interesul propriu, curiozitatea și entuziasmul de a face o anumită activitate. Ea scade atunci când un copil este obligat, mituit, șantajat, recompensat să facă un anumit lucru. (Odoraş)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com