Berestea este un sat mic, dar pe vreme de război și gospodari de-ai lui au fost luați de la coarnele plugului pe front. Așa a fost în cele două conflagrații mondiale. Și în actualul război de apărare a suveranității și independenței țării, a arhitecturii securității europene au fost mobilizați și fii ai berestenilor. Unii dintre ei s-au înscris voluntari, întorcându-se la vatră când țara e în pericol de pe meleagurile străine, unde își aveau câștigul. Unul dintre acești voluntari, Ruslan Moldovan, a căzut cu moarte de erou în luptele împotriva ocupanților. Starostele satelor Berestea și Doljoc, CT Noua Suliță, Radu Cociurca, remarcă:
–Ambele sate sunt mici și cu tineret plecat peste hotare de mai mult timp, dar avem consăteni mobilizați pe front. Și Berestea, și Doljocul au cunoscut deja durerea pierderilor. Sunt și motive de mândrie: cu arma în mână apără pământul țării doi frați din Berestea – Vasile și Iurie Perebicovschi.
Tatăl lor, Iurie, este berestean, iar mama, Nadejda, s-a născut în satul vecin Stăuceni.
–În prezent părinții nu trăiesc împreună, oficial sunt divorțați, precizează domnul Radu Cociurca. Tatăl, Iurie Perebicovschi, e în Italia de mai mult timp, iar mama, Nadejda, deseori pleacă la muncă în Polonia. Fiii lor, Vasile și Iurie, sunt tineri educați și stimați în sat.
Frații Perebicovschi s-au pomenit pe câmpul de luptă chiar din prima zi de război. Vasile, fratele mai mare, după absolvirea Gimnaziului din satul vecin Doljoc, a fost înmatriculat la Academia Națională din Harkiv a Gărzii Naționale a Ucrainei. De acum în calitate de ofițer și-a făcut serviciul militar în unități ale Gărzii Naționale la Vinnyția și Lviv. Anul trecut Vasile Perebicovschi a participat la Operațiunea Forțelor Unite, deci, a trecut prin focul luptelor înainte de a izbucni războiul la scară largă. Pe câmpul de luptă întotdeauna există pericol pentru viața și sănătatea militarilor, de aceea Vasile nu i-a spus mamei unde se află. În timpul convorbirilor telefonice el îi spunea laconic că e în deplasare la Kiev. Mai târziu mama sa a aflat prin cunoscuți de locul adevărat al „deplasării” fiului mai mare.
Iurie Perebicovschi, după ce a obținut studii medii incomplete la Gimnaziul din Doljoc, s-a înscris la Liceul tehnico-profesional din Stăuceni, unde au învățat, la timpul lor, mai toți mecanizatorii din Berestea. Și-a făcut serviciul militar în termen la Harkiv.
–Toamna trecută Iurie Perebicovschi trebuia să se întoarcă acasă, însă el a hotărât să mai rămână în armată și a semnat un contract care urma să expire în luna aprilie anul acesta, dar a început războiul și Iurie s-a pomenit pe front, povestește domnul Radu Cociurca. S-a întâmplat așa că ambii frați opun rezistență cotropitorilor ruși. Ambii s-au pomenit în cele mai fierbinți locuri ale frontului – la Bahmut, unde au loc lupte înverșunate. Ambii au fost pe rând în concediu la baștină, povestindu-le consătenilor că s-au aflat la 8 kilometri unul de altul fără să știe acest lucru.
Doresc foarte mult să revină acasă, dar victorioși, cu bucuria nemărginită pe care o poate dărui oamenilor doar pacea. În numele acestei păci ei se află pe front: Vasile Perebicovschi, ofițer al Gărzii Naționale, și Iurie Perebicovschi, artilerist.
După cum a recunoscut mama lor, Nadejda, ea trăiește cu speranța că-și va vedea feciorii acasă, teferi și nevătămați. I se pare că vorba fiului mai mare, Vasile – „Totul va fi bine” – îi înseninează mereu gândurile. Cu fiul Vasile ea vorbește mai des, cu Iurie – mai rar. Mama înțelege că războiul are regulile lui. Așteaptă orice comunicare cât de mică de pe front.
Comunică prin telefon cu fiii săi și tatăl, Iurie Perebicovschi, din Italia. Chiar dacă nu i s-a primit viața familială așa cum și-a dorit-o, oricum îl doare sufletul după fiii săi. Vrea să-i vadă fericiți. Înțelege prea bine că acea fericire va veni cu adevărat, dacă vor fi potolite flăcările războiului de pe teritoriul Ucrainei. Iar feciorii lui se află la un pas de acest incendiu devastator…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com