Din cele mai vechi timpuri, Bucovina era slăvită prin familii de intelectuali, care creau reuniuni culturale. Prin intermediul acestor reuniuni se organizau serate muzicale, reprezentări teatrale. Un loc deosebit în activitatea acestor reuniuni culturale ocupa familia Mandicevschi.
Sunt bine cunoscuți Eusebie și Gheorghe Mandicevschi – renumiți compozitori, Constantin Mandicevschi – profesor de istorie, director de liceu, director al Bibliotecii Universității din Cernăuți, compozitor, autorul renumitului „imn al Ţării Fagilor” – „Cântă cucu-n Bucovina”, Erast Mandicevschi – jurist, funcționar superior la Tribunalul din Viena și apoi la București. Mai puțin cunoscute sunt surorile Maria și Aurora Mandicevschi, deși au jucat un rol destul de important în mișcarea culturală românească din Bucovina. Maria Mandicevschi s-a născut la 16 martie 1865, în satul Băhrineşti, şi a murit în orașul Cernăuți, în 1940. A urmat studii de canto şi pian. A ajuns o apreciată artistă în cadrul Societății Muzicale „Armonia” din Cernăuți. Ea a fost căsătorită cu Constantin Ţurcan. Acesta a fost medic, organizatorul și primul director al Spitalului de Boli Mintale din capitala Bucovinei. Virginia Mandicevschi născută la Bahrinești 1855 — 1933, a fost căsătorită cu Onesim Ţurcan, consilier de administrație, cu care a avut două fete: Aurora (28.03.1882 – 11.09.1918) și Veronica (1885 -1971). Veronica a fost căsătorita cu Alexe (Alecu) Procopovici, decan al Facultății de Litere și Filozofie la Cernăuți (1924-1925), rector al Universității din Cluj. A fondat și a condus la Cernăuți „Revista filologică” (1927). Președinte al Cercului de Stadii Filologice din Cernăuți. Aurora a fost căsătorit cu viitorul mitropolit al Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc. Virginia Mandicevschi le-a fost fraților săi în loc de mamă, mama acestora fiind mulți ani bolnavă. Ea avea pasiunea pianului, fiind o foarte bună interpretă. Fratele ei, Eusebiu, îi va dedica multe din lucrările sale şi se va îngriji să-i trimită, din îndepărtata din Vienă, note şi compoziții personale. I-a fost cel mai apropiat prieten şi inspirator. Anume ei, Eusebiu Mandicevschi i-a dedicat o mulțime de cântece, care apoi i le-a trimis personal.
Vladimir Acatrini
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
