La 16 aprilie 1710 Pylyp Orlyk a fost ales hatman al Oastei Zaporojene şi a fost adoptat „Pactul şi Constituţia drepturilor şi libertăţilor Oastei Zaporojene” – document, care a devenit prima constituţie ucraineană. Constituţia lui Pylyp Orlyk a însemnat un mare pas înainte, ea exprimând gândirea politică ucraineană din secolul al XVIII-lea. Documentul a fost scris în două limbi – în ucraineana veche şi în latină.
În ziua de 16 aprilie a anului 1869 a apărut la Bucureşti revista „Traian”, editată de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Bogdan Petriceicu-Haşdeu, născut Tadeu Hâjdeu la 26 februarie 1838, la Cristinești de lângă Hotin, a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Bogdan Petriceicu-Haşdeu este considerat una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. A decedat în 1907.
La 16 aprilie 1879 s-a născut scriitorul Gala Galaction. Gala Galaction, pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu (1879- 1961) a fost şi preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales în Academia Română.
La 16 aprilie 1889 s-a născut genialul actor de comedie Charlie Chaplin, actor, regizor și producător britanic, creatorul personajului „Charlot”. Charles (Charlie) Spencer Chaplin (1889-1977) a fost un actor și regizor englez. Este considerat unul dintre cele mai mari personalităţi de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt „Luminile orașului”, „Timpuri noi” și „Marele dictator”.
La 16 aprilie 1935 s-a stins din viață Panait Istrati, scriitor român de limbă română și franceză. Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884 în Brăila. Este fiul nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis. Copilăria sa se aseamănă cu cea a scriitorului rus și sovietic Maksim Gorki, cu care este adesea comparat. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor române. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România. Între 1910-1912 își publică în revista „România muncitoare” primele povestiri „Mântuitorul”, „Calul lui Bălan”, „Familia noastră”, „1 Mai”. Colaborează și la alte ziare. Se apropie de cercurile socialiste.
Trăind în sărăcie, bolnav și singur, Panait Istrati a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era în Franța, la Nisa, dar a fost salvat. În buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată vestitului scriitor francez, Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat, încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Astfel, în 1923 Panait Istrati publică povestirea „Chira Chiralina”, prefața fiind semnată chiar de Romain Rolland. A mai publicat romanele „Ciulinii Bărăganului” (locurile copilăriei sale) și „Poveștile lui Adrian Zograffi” (în franceză).
În anul 1927, în Uniunea Sovietică a fost marcată pe larg împlinirea a unui deceniu de la Revoluția din Octombrie din 1917. Conducerea bolșevică a invitat de peste hotare mai mulți scriitori pentru ca aceștia să vadă și să descrie realizările socialismului. Printre aceștia a fost și Panait Istrati. La prima sa vizită în URSS (noiembrie-decembrie 1927), Panait Istrati trece ca și neobservat de presă, cu toate că în URSS deja îi fuseseră editate mai multe cărți, ceea ce îndreptățește ideea că tocmai el a fost deschizătorul de drum al literaturii române spre spațiul rusesc. Situația se schimbă, însă, radical în februarie 1928, când oficiosul „Izvestia“, pe prima pagină, își informează cititorii că „vestitul scriitor francez de origine română“ a fost expulzat din Grecia și a luat cale spre Odesa, motivul nemilei fiind prelegerea lui Istrati despre URSS în societatea pedagogică din Atena și articolul „Între Occidentul pe moarte și Estul ce se naște”. Este amintit și Nikos Kazantzakis, cu care, în 1927, Istrati vizitase țara bolșevismului. Peste câteva zile, ziarul scrie că Panait Istrati ajunsese la Odesa, unde participă la turnarea filmului „Chira Chiralina” (era coautorul scenariului). Aici, la Odesa, Panait Istrati îl cunoaște pe Oleksandr Dovjenko, genialul cineast ucrainean, care pe atunci făcea primii pași în cinematografie (fotografia alăturată atestă acest lucru).
Cea de a doua călătorie îl face să-și schimbe radical atitudinea despre „prima țară a socialismului”. El denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: „Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?”. Publicarea cărții „Spovedania unui învins” va provoca izolarea scriitorului Panait Istrati, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă.
În 1930 Panait Istrati se reîntoarce definitiv în România. Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii, și diverse orășele din Europa, prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com