La 17 ianuarie 1734 s-a stins din viaţă Danilo (Dănilă) Apostol, hatmanul Ucrainei din partea stângă a Niprului. El s-a născut în 1654, în Veliki Sorocinţi, şi este un descendent din vestita familie de boieri moldoveni Apostol. Tatăl său, Pavel Apostol, a venit din Moldova în Oastea căzăcească în perioada răscoalei sub conducerea lui Bogdan Hmelniţki. În anul 1653 s-a căsătorit cu Maria Lesniţka, fiica colonelului de Mirgorod, Grigori Lesniţki. Fiul lor Danilo s-a născut peste o lună de la evenimentul trecerii Oastei zaporojene în subordonarea ţarului Rusiei. Mai târziu Pavel Apostol a devenit colonel de Mirgorod. Fiul său Danilo a fost hatman timp de şase ani şi a rămas în memoria poporului prin faptele sale bune. Îşi doarme somnul de veci în biserica din Veliki Sorocinţi, regiunea Poltava, ctitorită de el.
În ziua de 17 ianuarie a anului 1821 a fost redactat documentul cu caracter constituţional „Cererile norodului românesc”, elaborat de Tudor Vladimirescu. În cele peste 30 de puncte ale acestui act se evidenția scopul Revoluției de la 1821: să fie pus capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, să fie realizate unele reforme. Se insista asupra înființării unui stat obștesc, domn pământean, ales de cler și boieri.
La 17/29 ianuarie 1869 s-a născut Anton Cehov a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din mai multe ţări, inclusiv din Ucraina şi România. Mari regizori de teatru din români au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov. Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. În 1879 începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886 începe colaborarea la revista „Novoe Vremia” („Timpuri noi”), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1896 îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. Între 1897 și 1901 piesele sale de teatru „Unchiul Vanea” şi „Trei surori” sunt publicate și reprezentate. În 1903 finalizează piesa „Livada de vişini” În 1904 boala de care suferea mai mult timp se agravează și la 2 iulie moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania. Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.
La 17 ianuarie 1871 s-a născut la Botoşani Nicolae Iorga – istoric, documentarist, scriitor, dramaturg, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român de talie mondială. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
Nicolae Iorga, dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist, opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Nicolae Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații și cel mai mare poligraf al românilor: circa 1250 de volume și 25 000 de articole.Ca om politic, a fost cofondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Nicolae Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici. A fost asasinat la 27 noiembrie 1940.
La 17 ianuarie 1895, în satul Mahala de lângă Cernăuţi s-a născut Nicolae Iorga, lingvist, filolog și memorialist român, profesor la universitățile din Cernăuți, Cracovia, București, Londra și Oxford. Grigore Nandriș s-a născut și s-a format într-o perioadă în care relațiile româno-polone erau în plină dezvoltare, prin contribuția românilor care au activat în Polonia interbelică, pe atunci vecina de la nord a României. A început studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti în anul 1915. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică. Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza „Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna”, lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”. În 1925 revine în țară și lucrează ca profesor la Școala Normală, iar un an mai târziu este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă a Universităţii din Cernăuţi, post pe care se va titulariza în 1929. De aici se va transfera ulterior la București. Tot în 1929 este ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care o va deține până în 1942. Lucrările lingvistice ale lui Gr. Nandriș sunt orientate, cu precădere, asupra relațiilor româno-slave. Grigore Nandriș aduce o importantă contribuție prin „Documente românești în limba slavonă din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1658” (1937), deschizând calea cercetărilor realizate mai târziu. Grigore Nandriş a decedat la 2 martie 1968 în Marea Britanie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com