În ziua de 21 ianuarie a anului 1648, la Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Simion Ştefan. Sfântul Ierarh Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „Noului Testament de la Bălgrad” – azi Alba Iulia (1648). Adresându-se cititorilor români, Simion Ștefan scria în Predoslovie (prefață): „Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți”. Pe lângă prefaţa mitropolitului, acesta mai conţine şi alte câteva parţi originale, cum sunt introducerile la cele patru Evanghelii, precum şi la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat şi un „Lexicon”, care oferă sinonime şi explicaţii pentru unele neologisme şi regionalisme. Astfel, renumita operă „Noul Testament de la Bălgrad”, îl face pe Simion Ştefan un om de seamă al istoriei culturii româneşti şi bisericeşti. Simion Ştefan a fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea. Pentru faptele sale sfinte a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face pe data de 24 aprilie.
La 21 ianuarie 1805, în satul Rod, județul Sibiu, s-a născut istoricul român Aaron Florian, cel care a realizat prima periodizare şi a atras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor). Florian Aaron (1805-1887) a fost un istoric, profesor și publicist român, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Studiile gimnaziale le face la Blaj și cele universitare la Budapesta. Solicitat de Dinicu Golescu, începe să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București, membru al Societății Filantropice, participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania. Aaron Florian a colaborat la „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Telegraful român” și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc – „România”. A fost printre primii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale.
La 21 ianuarie 1964 Eugene Ionesco (născut Eugen Ionescu), dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze. Eugen Ionescu (1909-1994) a fost protagonist al teatrului absurdului. Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: „Cântăreața cheală”, „Lecția”, „Scaunele” și altele. A doua încadrează piese ca „Ucigaș fără simbrie”, „Rinocerii”, „Regele moare” etc. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt, comedia și tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.
La 21 ianuarie este cinstită memoria Cuviosului Grigore Făcătorul de Minuni, călugăr la Lavra Pecerska din Kiev. El vindeca oamenii şi a prorocea pe timpul Rusiei Kievene. A fost hirotonisit în 1064 de Cuviosul Teodosie şi a rămas la Mănăstirea Sfintelor Peşteri, unde s-a proslăvit prin harul său binefacere şi prorocesc. A adormit întru Domnul în 1093, moaştele sale făcătoare de minuni fiind depuse în „Peşterile din apropiere” ale Levrei Pecerska.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com