Personalităţile zilei: 22 septembrie

22 09 2022 IST 3 a

La 22 septembrie 1768  a murit, la Roma, episcopul Ioan Inochentie Micu – Klein (Clain), luptător pentru cauza românilor ardeleni. Osemintele i-au fost aduse în România, ca urmare a dorinţei lui testamentare, şi înhumate la Blaj, la 16 octombrie 1997.

22 09 2022 IST 1

La 22 septembrie 1791 s-a născut Michael Faraday, fizician şi chimist englez, unul dintre fondatorii teoriei electromagnetismului. A descoperit, în anul 1831, fenomenul de inducţie electromagnetică şi a formulat legile electrolizei. El a fost cel care a introdus noţiunea de echivalent electrochimic, cunoscut şi ca „numărul lui Faraday”. De asemenea, el este cel care a introdus în fizică noţiunea de „câmp”.  Faraday şi-a găsit timp să scrie şi cărţi pentru popularizarea ştiinţei, una dintre ele este „Istoria chimică a luminării”, fiind extrem de apreciată. A decedat la  25 august 1867.

22 09 2022 IST 2

La 22 septembrie 1958  a avut loc premiera bucureşteană a operei „Oedip” de George Enescu (conducerea muzicală – Constantin Silvestri, regia Jean Rânzescu, în rolul principal – David Ohanesian). Premiera mondială a operei avusese loc la Paris, în anul 1936.

La 22 septembrie 1994, la Botoşani a încetat din viaţă scriitorul şi teologul român, Alexandru Barbieru. Prozatorul, folcloristul şi publicistul român, Alexandru Barbieru, s-a născut la 13 martie 1913, în satul Nesvoia (Nesfoaia) din fostul judeţ Hotin, actualmente raionul Nistru, regiunea Cernăuţi. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru acea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic. În timpul războiului (1942-1943) Alexandru Barbieru şi-a continuat studiile la Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți.  În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către URSS. În 1940 s-a refugiat peste Prut, în România. În 1941 a revenit în ţinutul natal şi până în 1944 a fost paroh la Marşinţi.  După retragerea în România, Alexandru Barbieru a slujit în mai multe parohii. A debutat ca publicist  în ziarul „Cuvânt moldovenesc” în 1929, colaborator al căruia devine în 1932.  Publică recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice, culese în peregrinările sale (semnând uneori și cu pseudonimul Delanesfoia).

În anii de studenție semnează publicistică în numeroase periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia. În perioada 1939-1944, chiar în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în revistele cernăuţene „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Cetatea Moldovei” (Iași), „Cuget clar”, „Cuvânt Moldovenesc” (Chișinău)  etc. A tipărit și câteva broșuri religioase: „Carte de rugăciuni” (1941), „Hristos, pacea lumii” (1941), „Mărturii împotriva stilismului” (1941), „Misiunea Sacerdotală” (1941),  „Povățuitor pentru suflet și viață” (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvelele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil talent de prozator.

Stabilindu-se la Botoşani, Alexandru Barbieru a fost preot la Biserica „Duminica Mare”, continuându-și activitatea literară și de cercetare, scriind cărți de povești și publicând în presa locală și națională documente cu valoare istorică, amintiri despre Artur Gorovei, Magda Isanos, Otilia Cazimir, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Dumitru Furtună ş.a., articole literare, recenzii, poezii și folclor. A cules și a alcătuit antologia de folclor „Antologia Crăciunului”.

Alexandru Barbieru a fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. Figurează în antologia de lirică basarabeană „Mireasa de peste Prut”, apărută la Bucureşti în 1994, anul morţii sale.

22 09 2022 IST 4

La 22 septembrie Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe Sfântul Teodosie de la Brazi. Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în ţinutul Vrancei.

A intrat de tânăr în monahism. Datorita culturii sale, este numit secretar la cancelaria mănăstirii Bogdana. Mai târziu, în calitate de egumen, se ocupa de reconstruirea acestui aşezământ. În anul 1670 a fost hirotonit episcop de Rădăuţi, iar în 1671, episcop de Roman. Din cauza plecării Sfântului Dosoftei în Polonia, scaunul de Mitropolit al Moldovei devine vacant. Moldova era condusă la acea vreme de domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino, o persoană fidelă otomanilor.  La cererea acestui domnitor, episcopii din Moldova îl vor alege ca mitropolit pe Teodosie. Păstorirea sa în calitate de mitropolit nu va dura decât un an, din cauza faptului ca i-a cerut domnitorului să pună capăt asupririi otomane. Ierarhul Teodosie pleacă la Focşani. Aici s-a ocupat cu reconstruirea Mănăstirii Brazi. În toamna anului 1694, tătarii au năvălit şi la schitul Brazi. Aceştia i-au cerut să le predea avutul şi obiectele de preţ. Pentru ca Sfântul Teodosie a refuzat, aceştia i-au tăiat capul. Moaştele Sfântului Teodosie au fost descoperite printr-o minune.  La 6 mai 1842, moaştele Sfântului Teodosie au fost aşezate într-un mormânt nou, zidit în partea de nord a paraclisului subteran de la Mănăstirea Brazi. Hotărârea canonizării sale s-a făcut în şedinţele Sfântului Sinod din 4-5 martie 2003.

22 09 2022 IST 5

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий