La 7 noiembrie 1728 s-a născut căpitanul James Cook , ofiţer în marina britanică, explorator şi cartograf. James Cook (1728-1779) a întreprins trei expediții în Oceanul Pacific, unde a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei şi Insulele Hawaii, precum și prima circumnavigare a Noii Zeelande. În acele călătorii Cook a navigat mii de kilometri în mari zone necartografiate ale Globului. A cartografiat teritorii din Noua Zeelandă până în Hawaii în cel mai mare detaliu și la o scară ce nu a mai fost atinsă până atunci. În timpul acestor călătorii de descoperire a explorat și numit teritorii și a cartografiat insule și zone de coastă pentru prima dată pe hărțile europene. A demonstrat calități de marinar, aptitudini de explorator și cartograf, curaj fizic și capacitatea de a-și conduce oamenii în condiții vitrege. Cook a fost ucis în Hawaii în timpul unei altercații cu băștinașii în timpul celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în 1779. A lăsat în urmă o moștenire de cunoștințe științifice și geografice ce au influențat succesorii săi inclusiv în secolul al XX-lea, iar numeroase memoriale i-au fost dedicate în toată lumea.
La 7 noiembrie 1877, în timpul războiului pentru independenta României, trupele române comandate de colonelul George Slăniceanu ocupă oraşul puternic fortificat Rahova, în urma unor lupte grele desfăşurate în zilele de 7-9 noiembrie. În aceste lupte au căzut eroic 4 ofiţeri, 148 de soldaţi, 181 au fost răniţi. Pierderile otomane au fost şi ele însemnate – 222 de militari (morţi şi răniţi), 54 de prizonieri. Cucerirea Rahovei a îmbunătăţit situaţia operativă a armatelor româno-ruse care acţionau în nord-vestul teritoriului bulgar, permiţându-le să se concentreze asupra obiectivului principal – Plevna.
La 7 noiembrie 1911, în localitatea Bălceşti, judeţul Gorj, s-a născut renumita interpretă de muzică populară românească, Maria Lătăreţu. Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai îndrăgite interprete, fiind numită şi „Privighetoarea Gorjului”, şi „Crăiasa cântecului românesc”, şi „Prințesa cântecului popular românesc”. Peste şase decenii de viaţă ea îşi va aminti: „Când am deschis ochii pe lume, m-am pomenit într-o bătătură mică şi săracă, cu două încăperi. Acum nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în interiorul grădinii aveam tot felul de pomi fructiferi, mai mulţi pruni şi meri, iar în faţa casei aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă grădină din Bălceşti”.
Talentul muzical a fost moştenit de la mama sa, descendentă a unei familii de lăutari celebri de pe Valea Gilortului, însă se spune că Maria Lătărețu a învățat să cânte imitând păsările.
Harul divin al Mariei Lătăreţu a fost descoperit în 1937 la Gorj de o echipă de folcloriști, care au invitat-o la București pentru a o înregistra. La 19 iulie Maria Lătăreţu înregistrează primele sale melodii, pe cilindri de fonograf, iar la 29 august debutează la Radio București, în emisiunea „Ora satului”.
Maria Lătăreţu a cântat cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Repertoriul celebrei cântăreţe cuprindea aproximativ 1000 de cântece, din care 104 erau compoziţii personale.
Maria Lătăreţu a întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv în Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania. Timp de un an a cântat cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea” din Moscova. A dat spectacole îndelung aplaudate la Teatrul Mare, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la „Dunărea” trebuie modificat: „Pe el nu trebuie scris „În această seară cântă Maria Lătărețu” ci „În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc”.
Maria Lătăreţu s-a stins din viaţă la nici un an după decesul soţului ei, la 27 septembrie 1972, în urma unei congestii cerebrale, la Românești, localitate din județul Botoșani, imediat după încheierea unui concert. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul „Sfânta Vineri” din București, lăsând posterităţii o zestre folclorică nepreţuită, păstrătoare a sufletului ei cald. Din 1981, în fiecare an la Târgu-Jiu, se desfăşoară Festivalul-concurs al Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu” – în amintirea marii artiste.
La 7 noiembrie 1913 s-a născut Albert Camus, romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existenţialismului. În anul 1957 a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. Omul camusian, așa cum este portretizat în primul discurs cu ocazia decernării Premiului Nobel, se naște la începutul Primului Război Mondial, are douăzeci de ani când vine la putere nazismul, își continuă educația, confruntându-se cu Războiul civil din Spania, cu cel de-al Doilea Război Mondial, cu calvarul torturilor, închisorilor, lagărelor de concentrare și pericolul atomic. A avut, deci, poate premisele ca să adere la curentele nihiliste ale epocii sale. Dar Camus a acceptat să făurească o artă de a trăi în timpuri de catastrofă, o artă a renașterii și revoltei în fața morții. Personalitate complexă a culturii franceze, Albert Camus se afirmă ca scriitor paralel și tangențial cu formarea unui nou curent ideologic, existențialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă prin intermediul în principal a două eseuri filozofice („Mitul lui Sisif” – 1942 și „Omul revoltat” – 1951), deși toată viața a negat această contribuție. Opera lui Albert Camus cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar și solidar în umanitate sau – cum nota biograful său, Roger Grenier – „soarele și umbra unui suflet mediteranean». Moartea fericită este varianta inițială a romanului „Străinul” (1942), căruia i-au urmat alte doua romane: „Ciuma” (1946) și „Căderea” (1956), care propuneau două atitudini existențiale numite explicit și în eseuri: constatarea absurdului existenței, care dizolvă voința, și lupta, care anulează temporar lipsa de sens a vieții. Albert Camus a decedat în 1960.
În ziua de 7 noiembrie a anului 1983 s-a stins din viaţă sculptorul român Ion Jalea, membru al Academiei Române din 1963. Ion Jalea (1887-1983) a sculptat foarte mult timp numai cu o mana, pierzându-şi celălalt braţ în timpul Primului Război Mondial. A absolvit Şcoala de Arte şi Meserii, iar apoi a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Formaţia sa artistică şi-a desăvârşit-o la Academia Julian din Paris. Munca şi talentul i-au fost recunoscute, Ion Jalea primind foarte multe premii, precum Marele Premiul al Expoziţiilor Internaţionale din Barcelona şi de la Paris, Premiul National Pentru Sculptura, Premiul de Stat. În anul 1956 a fost ales preşedintele activ al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com