„Povestea porcului” este scurtă şi, conform tradiţiei populare, se termină de Ignat, în preajma Crăciunului. Porcii de la complexele zootehnice, însă, îşi au soarta dependentă de tehnologiile moderne. Sunt hrăniţi bine şi cresc „ca pe drojdii”, adică cu biostimulenţi. Iar îngrijitorii de animale se aleg cu stimulenţi economici. Se vede că ultimul stimul nu este chiar atât de mare, deoarece în Ucraina s-a înregistrat o scădere a producţiei de carne. Să ne referim la cele mai proaspete date de statistică. Bunăoară, în luna ianuarie a anului curent producţia de carne în greutate vie a scăzut cu 2,3 la sută în comparaţie cu prima lună a anului 2015, sau cu 287,2 mii tone.
Bucovina se numără printre regiunile ţării, unde s-au înregistrat cei mai mici indici la producția de carne. Îngrijitorii de animale din regiunea noastră au obţinut 3,8 mii tone de carne, cu 7,3 la sută mai puţin decât în ianuarie 2015. Pentru a înţelege mai convingător această „dinamică a scăderii”, vom preciza că în anul 2015, în Ucraina producţia de carne în greutate vie s-a redus cu 1,4 la sută faţă de anul 2014 şi a constituit 3 milioane 276,8 mii tone.
Cu calculatorul sau cu stiloul în mână este foarte uşor să se calculeze ce cantitate de carne revine pe cap de locuitor. Cifrele nu sunt deloc îmbucurătoare.
De fapt, s-au găsit şi dintre acei, care deja au şi calculat. Reiese că în regiunea noastră, în decursul unui an se produc 750 grame de carne pe cap de locuitor. Pentru a avea o imagine mai clară despre starea sectorului zootehnic din regiune vom cita şi alte date. În decursul unui an acesta asigură câte 2 litri de lapte şi 3 ouă pentru fiecare locuitor. Concluzia este clară: cu un asemenea sector de producţie poţi să mori de foame.
Însă, piaţa este asigurată cu toate cele necesare. Ne salvează importul. În luna ianuarie a anului curent Ucraina a importat 9 mii tone de carne, depăşind indicele de la finele lunii ianuarie a anului trecut cu 64 la sută. Cea mai mare cantitate de carne de porc a fost livrată de producătorii din Polonia, Germania şi Olanda. Specialiştii pronostichează creşterea în continuare a importului de carne. Cu atât mai mult că a fost soluţionată problema importului de carne de porc şi de vită din Canada, fără o certificare suplimentară. Accesul pe piaţa ucraineană le va permite producătorilor de peste ocean să obţină un venit anual de 50 milioane dolari.
Dar cu ce se vor alege producătorii de carne din Ucraina? Evident, cu un venit mai modest, deoarece şeptelul de animale în ţara noastră e în scădere. Datele de statistică de la începutul anului curent atestă că şeptelul de porcine s-a redus cu 3,5 la sută. Şi ce este important: cel mai mult în gospodăriile individuale ale sătenilor. Gospodarii noştri se îndepărtează de practica eficientă de-a lungul anilor: un porc pentru familie, altul pentru piaţă. La mijlocul lunii februarie în regiunea Cernăuţi şeptelul de porcine era de 153,1 mii capete, ceea ce constituie 97 la sută din indicele înregistrat în perioada respectivă a anului trecut.
Ca de obicei, la începutul anului lucrătorii consiliilor sătești umblă din casă-n casă pentru a duce evidența animalelor domestice întreținute de gospodari.
Pe teritoriul Consiliului să-tesc Suceveni, raionul Hliboca, bunăoară, s-a constatat că numărul bovinelor se menține la nivelul anului trecut, iar cel al porcinelor e chiar în creștere. „De obicei, sătenii noștri cresc porci pentru necesitățile familiei, afirmă primarul de Suceveni, dl Aurel Baș. Sunt și dintre acei care vând carne de porc. În sat avem chiar și un antreprenor, dl Gheorghe Amari, care cumpără carne de la săteni și o realizează la piață, uneori și la unitățile de alimentație publică”. Potrivit domnului primar, ocupația de creștere a animalelor depinde de dorința omului. Iar cel ce dorește găsește posibilitate să se preocupe de aceasta. E cam greu să-ți imaginezi un gospodar de la țară, care primește în fiecare lună o anumită sumă în euro de la soția din Italia, să crească animale. Se gândește că este asigurat și nu face să depună eforturi în plus. În cazul dat nu este vorba de va crește sau nu șeptelul de animale în gospodăriile individuale ale sătenilor, ci de faptul că în asemenea condiții gospodarii noștri se dezobișnuiesc să fie gospodari.
„Povestea porcului”
