Interviu cu Antonie Moisei, doctor în științe istorice, profesor, șeful Catedrei de științe sociale și ucrainologie la Universitatea Bucovineană de Stat de Medicină din Cernăuți.
–Domnule profesor, la finele anului trecut, în vechea capitală a Bucovinei, a avut loc un eveniment științific și cultural deosebit – a văzut lumina tiparului monografia „Dimitrie Dan – neobosit investigator al istoriei și etnografiei Bucovinei”. Este rezultatul muncii de pionierat pe care ați desfășurat-o împreună cu tatăl Dumneavoastră, istoricul Arcadie Moisei, învățător emerit al Ucrainei. Spun „de pionierat”, fiindcă este prima monografie sau, mai bine zis, primul studiu profund despre activitatea lui Dimitrie Dan. Când această personalitate eminentă bucovineană a apărut în cercul cercetărilor științifice ale Dumneavoastră?
–Istoria m-a pasionat pe când eram încă elev la Școala medie din Tărăsăuți, satul meu natal, și frecventam Mica academie de științe. Atunci am ocupat locul întâi pe țară la susținerea lucrărilor de cercetare la secțiunea istorie în cadrul Micii academii. M-am înscris la Facultatea de Istorie a Universității Cernăuțene, facultate pe care a absolvit-o, la timpul său, și tatăl meu, Arcadie Moisei. La Universitate m-a pasionat etnografia și m-am preocupat în deosebi de studierea moștenirii științifice a istoricului, folcloristului și etnografului bucovinean Simion Florea Marian. Teza mea de masterat a fost întitulată „Simion Florea Marian – etnograf al Bucovinei”. E și titlul broșurii de 160 de pagini, cu care m-am prezentat la susținere. Este debutul meu editorial și un caz rar întâlnit când un student își editează lucrarea științifică. Am urmat aspirantura la Facultatea de Istorie, unde am susținut teza de candidat în științe, iar la 29 de ani eram deja doctor habilitat, având două monografii în domeniul etnografiei. La acel moment eram cel mai tânăr doctor habilitat din regiune. Aria cercetărilor mele etnografice cuprindea întregul spațiu bucovinean. Grație colaborării între Universitățile din Cernăuți și Suceava, am avut posibilitate de mai multe ori să întreprind expediții cu studenții mei în județul Suceava. Evident că studenții de la Universitatea din Suceava efectuau asemenea practici în nordul Bucovinei. La Muzeul din Suceava se păstrează o colecție bogată de reviste din secolul al XIX-lea, din care am selectat un material enorm despre istoricul, folcloristul și etnograful Dimitrie Dan. Paralel am cercetat documentele de epocă din fondurile Arhivei regionale din Cernăuți. Toate acestea au și stat la baza scrierii monografiei „Dimitrie Dan – neobosit investigator al istoriei și etnografiei Bucovinei”. Într-adevăr, după cum ați spus, este primul studiu amplu ce cuprinde activitatea vastă desfășurată pe parcursul vieții sale de Dimitrie Dan. Monografia noastră le va fi de real folos atât cercetătorilor ucraineni, cât și celor români. În afară de concluziile științifice pe cale le-am făcut, eu am rămas încântat de capacitatea de muncă a lui Simion Florea Marian și Dimitrie Dan.
–În ce constă actualitatea monografiei „Dimitrie Dan – neobosit investigator al istoriei și etnografiei Bucovinei”?
–Ea este prima carte despre Dimitrie Dan. Nici în România nu au apărut asemenea cărți. Nu se știa amănunțit despre lucrările sale publicate în diferite periodice. Pentru prima dată în Ucraina și în România a fost alcătuit tabelul bibliografic al lucrărilor lui Dimitrie Dan. El cuprinde 157 de cărți. A fost o muncă migăloasă, deoarece numai la alcătuirea acestei liste am lucrat două luni. Multe date din arhiva cernăuțeană am scos în lumină. Am făcut o analiză a lucrărilor lui Dimitrie Dan, care au fost apreciate la nivel internațional. Studiile lui de istorie și etnografie despre Lujeni, Mănăstirea Putna, credințele populare, oieritul, despre rusinii din Bucovina au fost incluse în monografia noastră și traduse în limba ucraineană, pentru a fi studiate și de etnografii din Ucraina.
–Ne așteptăm ca și monografia „Dimitrie Dan – neobosit investigator al istoriei și etnografiei Bucovinei” să fie tradusă în limba română.
–Ea deja este tradusă în română și se află în lucru la o editură din România. Este inițiativa Antoanetei Olteanu de la Universitatea din București, care a fost și recenzenta monografiei noastre. De asemenea, vor fi editate în română și primele monografii de etnografie semnate de mine. Se prevede ca în prima jumătate a anului curent ele să ajungă la cititori.
–Domnule Antonie, monografia despre Dimitrie Dan nu este prima carte pe care ați scris-o împreună cu tatăl Dumneavoastră, Arcadie Moisei.
–Tatăl meu, Arcadie Moisei, mi-a fost profesor de istorie și diriginte de clasă la Școala medie din Tărăsăuți. El mi-a trezit interesul față de istorie. Datorită lui, eu, fiind elev, participam împreună cu studenții de la Universitatea din Cernăuți la săpături arheologice. Am organizat săpături arheologice chiar la Tărăsăuți, unde am găsit urme ale civilizației tripoliene. Tata m-a antrenat la scrierea istoriei satului Tărăsăuți și a Școlii din Tărăsăuți. Acestea sunt primele cărți pe copertele cărora a apărut și numele meu.
Mama mea, Larisa, dorea ca eu să devin medic, ca și ea. Mă lua la practica medicală ca să înțeleg importanța acestei profesii. Însă pentru mine factorul decisiv a fost ocuparea primului loc pe Ucraina la susținerea lucrărilor științifice în cadrul Micii academii. Astfel am devenit istoric și etnograf. Calea mea în știință a început de la Mica academie. Sunt istoric, așa cum a dorit tata, și activez la Universitatea de medicină, unde pe timpuri a învățat mama.
–Vă dorim ca această cale să vă aducă și la Marea Academie… Credem că monografia pe care ați lansat-o la finele anului trecut va trezi interesul față de istorie nu numai la cercetătorii științifici, ci și la profesorii din școli. Or, vorba lui Dimitrie Dan – de istorie trebuie să se ocupe și profesorii, și preoții. Așteptăm alte noutăți editoriale de la profesorul în istorie Antonie Moisei.
–Mă pregătesc să scriu o monografie despre suburbia Roșa a Cernăuțiului, unde locuiesc, iar la vestita școală românească din această suburbie învață fiica mea, Sofia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com