Primăvara noastră demult nu-i anotimp,
Ne încântă cu îndrăzneala primelor flori.
Vestea-nnoită ne-aduc fidelii cocori,
Iar imnuri Orfeu ne trimite din Olimp.
Pe ramura de măr e-acelaşi mărţişor,
Prins în clipa majoră a fericirii.
Albeşte ca petalele zămislirii
Şi e rumen în toamnă ca fructul de dor.
Ne tot încearcă destinul cu al său timp
Şi se alege cu totale înfrângeri.
Triumfă fluturii cu aripi de îngeri –
Primăvara noastră demult nu-i anotimp…
Vasile CARLAŞCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com