Proza cernăuțeanului Grigore Crigan menționată cu un premiu în România

Screenshot_1

Grigore Crigan este un fenomen literar aparte în Cernăuțiul lui Eminescu. Deocamdată unicul prozator de marcă care trudește cu râvnă pe ogorul de aici al literelor române. Criticul Ștefan Broască, fost coleg de serviciu, îl caracterizează ca pe „un truditor al cuvântului, un ostenitor nepripit, temeinic, așezat, care nu s-a lăsat atras de iluziile și fantasmele vieții reale”.

Și acest truditor al cuvântului a pășit în secolul al XXI-lea cu câteva volume de excepție, care încununează lunga sa aflare la masa de scris. Prima carte de proză – „Casa cea nouă” – vede lumina tiparului în anul 2002. Apariția ei întârziată nici de cum nu umbrește numele autorului ca mânuitor sigur al condeiului. „Casa nouă” în viziunea scriitorului este un simbol, care îi leagă pe oamenii noștri, plecați în alte ţări după câștig, de baștină și este garanția, după cum au sesizat criticii, revenirii la vatra strămoșească, la prispa părintească, adică la valorile fundamentale ale neamului. Apoi, după o pauză editorială îndelungată, în 2014 Grigore Crigan propune cititorilor al doilea volum de proze „De ce ne iubesc femeile?”. Între timp, publicistul și scriitorul Grigore Crigan, care ani la rând a cercetat ce înseamnă Eminescu în viața unui român, în anul 2009 semnează volumul de tablete, articole și interviuri „Cea mai curată lacrimă a noastră”, menționat cu Premiul „Teiul de Argint” (Botoșani). În 2015 editează cartea-dialog „Cu sufletul pe buze”, iar în anul urmă- tor – „Cartea zoriștilor”, o cronică deosebită și o mică enciclopedie spirituală a personalităților care au trudit mai mult sau mai puțin la ziarul de expresie românească „Zorile Bucovinei”.

De menționat că Grigore Crigan a lucrat paralel și la transpunerea în română a unor opere de referință din literatura ucraineană, scriitorul lui preferat fiind Oles Honcear, din creația căruia a tradus romanul „Steaua vieții tale”.

Al treilea volum de proză al lui Grigore Crigan – „Cutia Pandorei”, apărut recent la Iași, a fost imediat observat de critica din România și în cadrul Reuniunii culturale „Alecsandriada” (ediția a doua) de la Bacău menționat cu Diploma de excelență. Mențiunea a fost înmânată în dara de 29 mai, la Casa Națională a Românilor din Cernăuți. Această misiune onorabilă i-a revenit poetului Dumitru Brăneanu, președintele Filialei Uniunii Scriitorilor din județul Bacău.

La acea „întâlnire în jurul unei cărți” (după cum s-a exprimat dl Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”) au venit scriitori și ziariști, profesori de română. Numărul celor pasionați de cuvântul artistic putea fi mai mare, dacă acțiunea s-ar fi desfășurat într-o zi de odihnă, într-o duminică a cărții românești, fiindcă Grigore Crigan merită acest lucru.

Însă acest cerc restrâns a fost lărgit prin cuvintele sincere și calde, rostite la adresa laureatului. Dl Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române, a precizat că noua carte de proză a lui Grigore Grigan a fost aleasă din multe altele și menționată de juriu în frunte cu vestitul critic literar din România, Adrian Dinu Rachieru. Iar consulul Consulatului General al României la Cernăuți, Edmond Neagoe, l-a caracterizat pe Grigore Crigan ca senior reprezentativ al literaturii cernăuțene, care îi dă substanță și valoare. Dl Ilie Tudor Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, felicitându-l pe unicul prozator român de valoare din regiunea noastră, a sesizat cu regret că în momentul de față când românii de aici luptă pentru a menține învățământul în limba maternă, drumul spre Cernăuțiul lui Eminescu ar trebui să fie bătătorit de scriitori și oameni de cultură din România. Iată, în jumătate de an numai o mică delegație din Bacău a pășit pe acest drum.

Un cuvânt emoționant a rostit despre fratele său de condei dl Mircea Lutic:

– Grigore Crigan nu scrie de dragul scrisului, cum scriu foarte mulți astăzi, ci scrie cărți pentru cititori și scrie astăzi pentru ziua de mâine. Grigore Crigan scrie în bună parte pentru viitorime. Dacă un scriitor scrie pentru viitorime, înseamnă că scrie pentru vecie, cu credința în dăinuirea neamului.

Dumitru Brăneanu, înmânându-i Diploma de Excelență scriitorului cernăuțean Grigore Crigan a spus că meritul laureatului constă în promovarea literaturii române în Bucovina, în menținerea românității aici.

Modest, ca de fiecare dată, laureatul „Alecsandriadei”, dl Grigore Crigan, a recunoscut:

– Cuvântul pe care l-aș folosi pentru ca să generalizez ceea ce ați spus Dumneavoastră este cuvântul „măgulit”. Sunt măgulit de ceea ce ați spus la adresa mea. N-am sperat niciodată că anumite bucăți literare pe care le-am scris vor fi în vederea cititorilor, având în vedere faptul că astăzi nu se prea citește. Nu citește lumea, nu citește tineretul, cu părere de rău. De aceea zic că sunt măgulit și de faptul că Bacăul a atras atenția asupra unei cărți apărute la Cernăuți.

Noua lucrare în proză a lui Grigore Crigan, care se referă la paguba spirituală cauzată de Internet, acesta fiind comparat cu „cutia Pandorei” din mit, conține, totuși, o speranță. În pofida progresului tehnic, oamenii vor iubi și vor aprecia cartea.

Vasile Carlașciuc

Foto: Vasile Paladean

Lasă un răspuns