Atât Prinţesa Elisabeta, cât şi sora sa mai mică, Prinţesa Margareta (1930-2002), au studiat acasă, sub supravegherea Reginei Mamă (1900-2002) şi a guvernantei. Cursurile şcolare cuprindeau Franceza, matematica, istoria, dar şi lecţii de dans, muzică şi artă, echitaţie.
În 1936, cursul vieţii Prinţesei Elisabeta avea să se schimbe odată cu moartea suveranului George al V-lea, bunicul său de care era foarte apropiată. În decembrie 1936, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, Ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, Prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.
În momentul declanşării celui de-al Doilea Război Mondial, Prinţesa Elisabeta, în vârstă de 13 ani, împreună cu sora sa, Prinţesa Margareta, au fost trimise la Castelul Windsor. De aici, viitoarea regină a susţinut primul său discurs transmis pe calea undelor, în care îi încuraja pe copiii britanici, spunându-le: »…şi la sfârşit vom fi toţi bine; căci Dumnezeu va avea grijă de noi şi ne va aduce victoria şi pacea”.
Numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri de către tatăl său, Elisabeta şi-a făcut prima apariţie publică în 1942, inspectând trupele. A început să-şi însoţească părinţii în vizitele oficiale pe care aceştia le efectuau în ţară. În 1945, Prinţesa Elisabeta s-a alăturat Serviciului Teritorial Auxiliar, învăţând să devină un bun şofer şi mecanic. Chiar dacă munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, această perioadă i-a dezvăluit tinerei prinţese o lume diferită faţă de cea regală. O altă experienţă pe care a trăit-o a fost aceea când, alături de sora sa, Margareta, s-a amestecat printre oamenii care sărbătoreau Ziua Victoriei (8 mai 1945), care a marcat încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, scrie Agerpres.
Prinţesa Elisabeta l-a întâlnit pe Philip Mountbatten, fiul Prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al Reginei Victoria, pe când avea doar 13 ani. Cei doi au ţinut legătura, devenind peste ani îndrăgostiţi. Prinţul Philip şi-a efectuat serviciul militar în Marina Britanică.
Căsătoria cu Prinţul Philip Mountbatten a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra. Prinţul Philip a devenit, în urma căsătoriei, Duce de Edinburgh. Cei doi au patru copii: Prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), Prinţesa Anne (1950), Prinţul Andrew (1960) şi Prinţul Edward (1964), opt nepoţi şi cinci strănepoţi.
Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă la televizor în întreaga lume. Reşedinţa principală a monarhilor britanici este Palatul Buckingham din Londra.
În momentul în care Principesa Elisabeta a devenit regină, Marea Britanie era, încă, un imperiu impresionant, format din dominioane şi dependenţe. În anii 1950 şi 1960, multe dintre aceste posesiuni şi-au declarat independenţa, Imperiul Britanic devenind Commonwealth of Nations. În 1953, Regina şi soţul său au plecat într-un turneu care a durat şase luni, în care au vizitat 13 ţări. A devenit primul monarh care a vizita Australia şi Noua Zeelandă. În 1957, a făcut o vizită de stat în SUA, în cadrul căreia s-a adresat Adunării Generale a ONU, în numele Commonwealth-ului. Totodată, a fost primul monarh care a deschis o sesiune parlamentară, respectiv cea a Parlamentului canadian.
De-a lungul anilor 1970 şi 1980, Regina Elisabeta a continuat să călătorească. În 1973, a participat la Conferinţa Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada şi, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. O săptămână mai târziu, Majestatea Sa se afla în Montreal, Canada, unde a deschis Jocurile Olimpice de Vară. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman, o vizită care a atras atenţia şi respectul la nivel internaţional.
În 1977, a avut loc Jubileul de Argint, respectiv 25 de ani de la ascensiunea sa pe tron, în 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur şi în 2012, Jubileul de Diamant, marcând 60 de ani de domnie. Evenimentele au fost prilejuri de reflecţie, de trecere în revistă a principalelor momente din istoria statului britanic. Majestatea Sa şi-a serbat Nunta de Argint în 1972, Nunta de Aur în 1997 şi Nunta de Diamant în 2007.
Regina Elisabeta a II-a şi-a dat acordul, în 2011, privind căsătoria nepotului său, Prinţul William, cu Catherine Middleton. În acelaşi an, a întreprins o vizită istorică în Republica Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911. În 2013, Regina Elisabeta a II-a a devenit din nou străbunică, odată cu naşterea primului copil al cuplului regal William şi Kate, prinţul George Alexander Louis, care este cunoscut sub numele de Alteţa sa Regală Prinţul George de Cambridge. În 2015, al doilea copil al cuplului, Prinţesa Charlotte a venit pe lume, devenind cel de-al cincilea strănepot al reginei.
Majestatea sa s-a aflat în prim-plan, în 2012, în momentul în care a primit flacăra olimpică la Castelul Windsor, pe 10 iulie, dar şi în momentul deschiderii celei de-a 30-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Vară, pe 27 iulie, care a avut loc în cadrul unui grandios show pus în scenă de regizorul Danny Boyle, pe Stadionul Olimpic din Londra.
Tot în 2012, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord sărbătorea Jubileul de Diamant, la împlinirea a 60 de ani de domnie, devenind, trei ani mai târziu, la 9 septembrie 2015, monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a Reginei Victoria (1837-1901).
În cei peste 60 de ani de domnie, suverana britanică s-a confruntat cu situaţii complexe, de la criza Suezului, la războiul pentru Insulele Falkland, la inflaţie, greve, apartenenţa la Uniunea Europeană, recesiune, terorism, divorţurile din familia regală şi a fost martora Războiului Rece, dar şi a căderii comunismului în centrul şi estul Europei, a războaielor din Vietnam, Afganistan sau Irak. Un act plin de importanţă a reprezentat modificarea Legii succesiunii la tronul britanic.
Activitatea Reginei Elisabeta a II-a, care este un monarh activ şi susţinător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, a adus în centrul atenţiei afirmarea identităţii naţionale şi unitatea, continuitatea, dar şi stabilitatea Marii Britanii. Regina Elisabeta a II-a este guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, conducătorul suprem al forţelor armate, fiind şi sursa onorurilor, conferind medalii şi ordine. Onorează în fiecare an până la 430 de angajamente şi susţine sute de organizaţii caritabile şi programe cu scop educativ sau social.
Cunoscută pentru stilul său impecabil cu o atenţie deosebită spre detaliu şi culoare, Regina Elisabeta spunea că »nu voi purta niciodată bej, pentru că nimeni nu va şti cine sunt», potrivit .www.telegraphco.uk. În anul 2016, pentru a sărbători aniversarea a 90 de ani de la naşterea Reginei Elisabeta a II-a, printre multe alte evenimente, au fost organizate trei expoziţii axate pe piese din garderoba impresionantă a suveranei britanice. Prima expoziţie s-a deschis chiar în ziua de 21 aprilie 2016, la Palatul Holyroodhouse (reşedinţa oficială a Reginei în Scoţia), fiind alcătuită din piese realizate din faimoasa stofă scoţiană în carouri (tartan), de la ţinute de zi şi până la rochii de seară, dar şi accesorii. Celelalte două expoziţii au fost programate în august, la Palatul Buckingham, şi în septembrie, la Castelul Windsor, dezvăluind publicului costume de epocă purtate de regină în copilăria sa, dar şi o serie de rochii de ceremonie.