De fapt, noi, bucovinenii și cei din Nordul Bucovinei, și cei din Sudul Bucovinei, în ciuda tuturor încercărilor prin care ne-a fost sortit să trecem de-a lungul vremurilor, iar nouă celor din Nordul ei, să trecem acum prin încercări și mai grele, ne-am păstrat tradițiile.
Am rămas plăcut surprinsă, să văd pe Internet niște fotografii, video și comentarii de la o expoziție, sau mai bine zis un atelier de creație din Bilca, România. Poate nu aș fi acordat o atenție chiar atât de mare acestui lucru, dar m-a impresionat ceva. Pe lângă obiectele expuse am văzut că erau puse pentru a fi văzute și cărți ale autorilor din Nordul Bucovinei, printre care și câteva de ale mele. În alte poze l-am văzut pe bunul nostru prieten Dan Ursachi de la Vicovu de Sus. Atunci mi-am dat seama că domnia sa a avut grijă de acest lucru, așa cum are grijă și nu uită niciodată de noi, cei din Nordul Bucovinei.
Am rămas plăcut impresionată aflând că pe lângă toate treburile și grijile cotidiene, are un hobby sau să-i spunem simplu, o îndeletnicire veche și frumoasă – sculptatul în lemn. Întotdeauna am avut o atitudine deosebită față de acei vârstnici sau mai tineri, bărbați și femei care pe lângă treburile, serviciul, munca, grijile zilnice pe care le avem toți, se mai ocupă cu ceva, au o îndeletnicire: olăritul, sculptură, pictură, cojocărie, țesătorie, cusătorie, împletit, încondeierea ouălor etc.
Până la deschiderea acestui atelier la Bilca, nici nu știam că domnia sa sculptează. Deși ne cunoaștem de ceva vreme, dar nu am discutat despre așa ceva. Deoarece, mi-a plăcut ceea ce am văzut, ba și niște suveniruri cu inscripția Cernăuți, am vrut să aflu câteva detalii mai amănunțite despre atelierul în cauză.
Atelierul a fost inaugurat la Bilca, dar în perspectivă vor avea loc asemenea ateliere, târguri și în alte sate sau comune: Staja, Marginea, Brodina… A fost un atelier de draniță în Bucovina. Câțiva oameni de suflet au hotărât să recupereze căsuțele vechi, care urmează a fi demolate, pentru a fi recuperate, transferate întru-n alt loc, iar lemnul care rămâne urmează a fi folosit la procurarea unor obiecte vechi, sculpturi, suveniruri… Acest lemn este de bună calitate, vechi și rezistent.
De asemenea, la acest atelier au venit și alți meşteșugari: olari, curelari, opincari, cojocari… Au fost expuse și poze vechi de sute de ani, care merită să nu fie uitate. Au fost aduse spre vânzare sau schimb și produse agricole pe care oamenii le-au expus sau au făcut schimb. O adevărată surpriză pentru cei prezenți a fost atelierul de prelucrare a draniței, a fost de fapt inaugurarea acestui atelier de draniță, or, acest meșteșug vechi este aproape dat uitării în zilele noastre, iar cei care încă mai păstrează și îl cunosc l-au expus în fața celor prezenți. Vizitatori au fost din multe zone ale României. Chiar și de la București.
Bineînțeles că toți au venit în haine naționale. S-au pregătit bucate tradiționale, specifice zonelor respective. Un grup de copii grup au prezentat un spectacol de cântece patriotice, a fost și o mică șezătoare, s-a dansat, s-a cântat, s-a glumit, s-au veselit oamenii, s-au schimbat păreri, s-au întărit legături.
După cum mi-a comunicat domnul Dan Ursachi, unul dintre principalii inițiatori ai acestui atelier, tradiția aceasta a atelierelor și meșteșugurilor populare va lua amploare. Cu ajutorul voluntarilor, se vor strădui să găsească și să promoveze meșteșugurile vechi, oamenii care se ocupă și se pricep la ele, ba mai mult decât atât sunt gate să îi învețe pe cei dornici arta meşteriilor și îndeletnicirilor vechi care nu trebuie date uitării. În felul acesta va renaște satul bucovinean. Pe viitor speră să se facă târguri nu numai de obiecte meșteșugărești, dar și produse agricole.
Asociația cu care vor colabora pe viitor se numește „Pământul strămoșesc”, împreună cu doritorii din frumoasele localități bucovinene vor face lucruri minunate. Nu ne rămâne decât să le dorim succese! Tezaurul bucovinean are viitor cât există asemenea oameni cu suflet mare, adevărați bucovineni. Patrioți ai satului, ai neamului, păstrători și valorificatori ai tradițiilor strămoșești, ai obiceiurilor, ai datinilor, portului, credinței, graiului…
La final aș vrea să spun câteva cuvinte despre tânărul Dan Ursachi, mereu neobosit, mereu aflat pe drumuri, multe din ele la Cernăuți, mereu dornic de a face fapte bune. A fost printre primii care atunci când a izbucnit războiul, alături de alți câțiva oameni deosebiți, nu degeaba se spune că prietenul adevărat la nevoie se cunoaște, m-au sunat, m-au contactat alături de Maria Iluț, Nicolae Mușat de la Buzău, Laurențiu Dragomir și Antonie Popescu de la București, dar și mulți alții, întrebându-mă de ce avem nevoie. Le-am spus atunci, așa cum aș face și acum, să se roage pentru noi, la bunul Dumnezeu, așa cum de fapt le spun la toți cei care mă cunosc din întreaga lume. Poate într-o zi bunul Dumnezeu se va îndura de noi, și vom scăpa și de acest război.
L-am văzut pe urmă chiar și la televizor pe domnul Dan Ursachi, împărțind chiar la frontieră, produse alimentare, haine oamenilor care se refugiau în acele zile cu miile și așteptau în frig la frontieră ca să treacă în România. De atunci a venit de mai multe ori prin satele și comunele noastre, pe la Cernăuți cu ajutoare umanitare. Continuă să facă acest lucru până în prezent.
Un om și un tânăr cu perspectivă, un om de suflet, un om deosebit, domnul Dan Ursachi de la Vicovu de Sus este oricând așteptat cu drag la noi. Îi dorim succese, energie, sănătate, dragoste de neam și tradiții și totul ce își dorește să se înfăptuiască.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com