Salcia înfrumuseţează peisajul rural al Ucrainei, mlădiţele ei fiind folosite în ritualul ortodox atât de ucraineni, cât şi de români. Ea are o însemnătate teologică şi este amintită în cărţile proorocilor din Vechiul Testament. Salcia creşte în locuri cu umiditate sporită, dar ea poate şi să se usuce. Asupra acestui lucru a atras atenţia proorocul Iezechiel. El a asociat salcia cu credinţa fermă în Dumnezeu. Potrivit proorocului, omul fără credinţă în Dumnezeu se usucă aşa ca salcia la marginea apei.
De Florii creştinii ortodocşi merg la serviciul divin cu rămurele de salcie, care sunt sfinţite. Ele sunt păstrate ca ocrotitoare a căminului familial de cumpene şi boli. Chiar uscate, ele sunt puse la icoane.
Foarte des se întâlnesc sălcii bătrâne cu coroane tinere. Este o dorinţă a omului. Rar de tot se întâlnesc sălcii în formă de cruce, „împodobită” cu mlădiţe tinere. Este o mărturie că acest copac este sfânt, sfânt e şi pământul care-i dă vlagă, sfântă e şi lupta de apărare a acestor meleaguri cu sălcii plângătoare…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com