În perioada interbelică, locuitorii din suburbia românească Horecea a Cernăuțiului s-au văzut cu o biserică de toată frumusețea, ea având hramul Înălțarea Domnului. Însă, bucuria le-a fost de scurtă durată. A venit regimul totalitar bolșevic și ateist, care a transformat acest lăcaș de închinare într-un depozit. A fost un șoc, mai bine zis, o tragedie pentru enoriașii horeceni cu râvnă în credință. De ea ne amintesc cele câteva cruci din micul cimitir de lângă biserică, unde au fost reînhumați horecenii, omorâți mișelește în lunca Prutului, în iarna anului 1941, pentru intenția de a fugi în România și de a scăpa de teroarea comunistă.
Profanarea bisericii de către autoritățile sovietice nu i-a supus pe horeceni. Ei nu și-au scos icoanele din casă, respectau în familie tradiția creștină ortodoxă, învățându-și copiii să-și înceapă ziua cu rugăciunea în română „Tatăl nostru”. Nu s-a destrămat nici vestitul cor bisericesc din perioada interbelică. Pur și simplu, el și-a mutat locația. Duminicile și în zilele de sărbători cânta la biserica de la Horecea-Mănăstire, care n-a fost închisă.
Și cu cât entuziasm și râvnă s-au apucat horecenii să reînnoiască edificiul de cult pe la finele anilor 80, când li s-a retrocedat biserica!.. Au amenajat gospodărește și curtea bisericii. Iar coriștii, care decenii la rând au cântat la biserica din Horecea-Mănăstire, au cedat treptat locul tinerilor. Iar tânărul profesor de română de la școala din suburbie, Nicolae Costaș, a devenit dirijorul corului bisericesc, care și-a recăpătat faima de cândva.
În prezent horecenii îl au ca păstor duhovnicesc pe Pavel Paulencu din Voloca. Iar la sfânta liturghie, oficiată aici nu numai cu prilejul Înălțării Domnului, hramul bisericii, ci și la celelalte mari sărbători creștine participă oameni din satele învecinate ale Cernăuțiului. Vin să înalțe rugăciuni comune întru proslăvirea Fiului lui Dumnezeu, care a coborât pe pământ să mântuiască neamul omenesc, și S-a înălțat la ceruri, lăsându-ne Biserica Lui și posibilitatea de a ne înălța în credință.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
