La 25 noiembrie 1863 s-a născut savantul dr. Ion Cantacuzino, membru al Academiei Române, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală.
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, a desfășurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric și vaccinarea antiholerica.
Pe baza cercetărilor desfășurate în aceasta direcție, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerică, numita „Metoda Cantacuzino”, folosita și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holera. Implicându-se în studiul holerei, tifosului exantematic și tuberculozei, aduce contribuții remarcabile. A creat noțiunea de imunitate prin contact.
În campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerică masiva în focarele infecțioase, cunoscută în știință ca „Marea experiență românească”, care a salvat multe mii de vieți, și a inițiat măsurile de combatere a epidemiei de holera. În primul Război Mondial, în calitate de conducător al serviciilor sanitare militare și civile, a luat măsurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creează o serie de lucrări ca: descoperirea imunității celulare și umorale, sensibilitatea și lipsa de imunitate a organismului față de scarlatină, studii cu renume mondial asupra holerei și vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creează vaccinul antitific.
A murit la 14 ianuarie 1934.