Una dintre cele mai vechi (dar poate și cea mai veche) școală cu limba română de predare din actuala regiune Cernăuți este cea din Cerlena, raionul Noua Suliță.
– Învățământul în Cerlena pornește din anul 1774, precizează directorul școlii, domnul Valeriu Priscu. Anul acesta de învățământ este jubiliar – al 245-lea. De ce în părțile noastre, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când pământurile acestea făceau parte din Țara de Sus a Moldovei, a fost deschisă școală anume la Cerlena? Pe atunci satul nostru era un centrul cultural. În prima atestare documentară localitatea figurează cu o altă denumire – Grușiuca. Îndreptându-se spre Hotin, oastea turcească nu o dată a incendiat satul. Localnicii se ascundeau în stufăriile de lângă Borici, sat care apoi a fost distrus din temelie și, când reveneau la vetrele lor, găseau numai cenușă. De la culoarea neagră a cenușii a și a apărut actuala denumire a satului. În documentul care confirmă că în anul 1774 la Cerlena funcționa școala primară pe lângă biserică se menționează că ea avea trei profesori, scutiți de impozit.
Urmele acelei școli nu au dispărut, ele sunt și acum.
– S-a păstrat încăperea de atunci a școlii. A fost reparată de nenumărate ori și acum ne folosim de ea, fiindcă în Cerlena nu a fost construită o școală după proiectele tipice, explică domnul director.
La Şcoala medie din Cerlena (ea deține acest statut din 1990) condițiile de învățământ sunt bune – clase mari și luminoase, coridoare pline de flori.
– Se simte susținerea și ajutorul părinților. Triunghiul „profesori – elevi – părinți” este durabil, ceea ce pentru școală constituie un mare avantaj. Anul acesta pentru reconstrucție am folosit 800 mii grivne. E și contribuția fermierului local, dl Valentin Focșa, remarcă domnul Valeriu Priscu.
Cerlena, ca și alte sate din împrejurimi, este cuprinsă de valul migrației brațelor de muncă, fapt care s-a răsfrânt asupra numărului de elevi.
– În anul 1996, când am fost numit în postul de director, la școală învățau 380 de elevi, iar acum – de două ori mai puțin. Nu mai sunt clase paralele. În clase numărul elevilor variază de la 14 până la 24, constată domnul Valeriu Priscu. Nu putem afirma că mulți elevi au plecat cu părinții peste hotare. Numai cinci familii și-au luat copiii din școală. Chiar dacă părinții lucrează peste hotare, odraslele lor de vârstă școlară rămân în seama buneilor, iar buneii au o grijă deosebită față de nepoți. În orice caz, nu am avut nici o problemă serioasă în privința educației acestei categorii de elevi.
Cerlena este un sat specific și din punct de vedere confesional, care, într-o măsură mai mare sau mai mică, se răsfrânge asupra vieții școlii.
– În sat sunt comunități a trei confesiuni, continuă domnul director. Ne străduim să le educăm la elevi atitudinea de toleranță și respect față de convingerile altora. În fiecare an, în luna mai, la noi în școală are loc „Ziua Bibliei”. Însuși elevii tălmăcesc Cuvântul divin. Este un moment educativ foarte puternic.
La școala din Cerlena este prețuit și cuvântul pedagogului. Aici activează 23 de profesori, vârsta medie a lor fiind de 34 de ani. Este un colectiv relativ tânăr, care ne poate uimi prin altceva. Mai rar întâlnești într-o școală sătească opt pedagogi-bărbați, ci numai la Cerlena. Și încă un caz rar – un bărbat în funcție de învățător la clasele primare. Copiii din Cerlena îl au ca învăţător pe domnul Anatolie Bezușco.
– Îmi place să lucrez cu această categorie de elevi, să-i învăț a citi și a scrie, ne mărturisește domnul Anatolie. Primesc o adevărată satisfacție sufletească. În cei 26 de ani de activitate am avut 8 promoții. Potrivit spuselor colegilor, învățătorul Anatolie Bezușco este foarte modest. I s-a propus să fie șef de studii, însă el a preferat să rămână învățător la clasele primare, căci acolo își vede menirea.
De circa un pătrar de mileniu în Școala din Cerlena răsună limba română. „Apostolii” de astăzi ai graiului matern sunt profesoarele Raisa Dimitraș și Aurica Misiura. Elevii pregătiți de ele se evidențiază la olimpiadele școlare. De asemenea, este bine organizat și procesul de însușire a limbii de stat.
– Elevii posedă bine ucraineana, accentuează domnul director. Confirmă acest lucru și rezultatele testărilor externe ale absolvenților noștri. Îi învață două profesoare de etnie ucraineană din satul vecin Coteleu – Elisaveta Grițunik, învățătoare emerită din Ucraina, și Natalia Savcenko.
Dinastiile de profesori au lăsat și lasă urme frumoase în istoria de două secole și jumătate a Școlii din Cerlena.
– De obicei, profesia de pedagog este îmbrățișată de copiii crescuți și educați în familiile de profesori, comunică doamna Ludmila Breavin, director-adjunct și profesoară de istorie. În preajma Zilei învățătorului merită să ne amintim cu recunoștință de fostul director Victor Leah și de soția lui, doamna Daria, fostă învățătoare de clasele primare. Au devenit pedagogi și copiii lor. Avem în școală și dinastia Priscu, a actualului director. Au activat un timp îndelungat soții Pavel și Lilia Procopii, actualmente pensionari. Urmașii lor, de asemenea, sunt profesori. În popor se spune că fructul nu cade departe de pom.
Școala din Cerlena este situată în centrul satului, lângă biserică, aproape de rădăcinile ei spirituale, și are în preajmă o livadă mare.
– Sufletul copilului e ca și pomul. Dacă este bine îngrijit, dă roade bogate, conchide directorul Valeriu Priscu, arătându-mi livada școlii. El, ca și toți colegii săi, este convins de faptul că pedagogul este un iscusit pomicultor al livezii spirituale, care înfrumusețează viața.
Libertatea Cuvântului
