Interviu cu publicistul cernăuțean Serghei VORONŢOV, coautorul cărții „Traian Popovici. Spovedania. Biografie. Mărturii”. Este o ediție bilingvă (ucraineano-română), care recent a văzut lumina tiparului la Editura „Rodovid” din Cernăuți. Împreună cu Serghei Voronțov la carte au lucrat Dragoș Olaru și Vasyl Groholski.
– Numele lui Traian Popovici a fost „readus” la Cernăuți, în orașul unde el a învățat și a fost primar în cea mai grea perioadă – în a doua jumătate a anului 1941. În anul 2009, pe neprins de veste a fost inaugurată placa comemorativă în cinstea lui. Anume atunci s-a aflat că primarul de Cernăuți Traian Popovici, pentru salvarea de la moarte a mii de evrei, s-a învrednicit de distincția „Drept între popoare”.
– Într-adevăr, până în anul 2009, când la Cernăuți a fost inaugurată placa comemorativă „Traian Popovici” la inițiativa cetățenei SUA, Miriam Teylor, foarte puțini cunoşteau despre această personalitate. Din fericire, Traian Popovici ne-a lăsat „Spovedania” sa. În calitate de jurnalist am semnat un reportaj de la evenimentul inaugurării plăcii comemorative și am manifestat un interes mai mare față de personalitatea lui Traian Popovici. M-au impresionat profund mărturiile sale în plan spiritual și ca document istoric. El ne-a dat un exemplu de omenie, care, în cele din urmă, învinge orice divergențe politice.
–…și de mare eroism, procedând uman în condițiile de război și ale regimului fascist.
– Este un caz fără precedent, căci Popovici a fost pe atunci anume primarul orașului. Nu cunosc asemenea exemple când un funcționar de rang înalt să se pronunțe public în apărarea evreilor. Anume în perioada anilor 1940- 1941 evreii erau învinuiți de toate relele și erau exterminați fără milă. Am citit că această propagandă hitleristă era încuviințată de statele-satelit ale Germaniei fasciste, de reprezentanții diferitor etnii. Este fără precedent cazul când un primar și-a permis un astfel de demers. Erau mulți împotriva lui, dar și oameni care îl susțineau. Despre aceasta scrie în carte și Dragoș Olaru, un alt coautor, care a cercetat documentele de arhivă. El a dat de corespondența lui Popovici cu Colotescu, guvernatorul de atunci al Bucovinei, din care se vede poziția fermă a primarului în chestiunea apărării locuitorilor orașului. Deci, Popovici îi considera pe evrei locuitori ai orașului și nu-i evidenția ca element ostil. El insista ca drepturile lor să fie respectate, garantate și acționa în direcția aceasta destul de îndrăzneț și consecvent. Iar Colotescu îl amenința cu destituirea din post. Popovici, însă, n-a cedat. În cele din urmă a fost inițiată cercetarea cazului de ce în oraș au rămas evreii și nu au fost duși în taberele morții din Transnistria. În rezultatul acestor cercetări Traian Popovici a fost destituit din postul de primar. Deja la începutul anului 1942 nu mai sunt documente, semnate de Traian Popovici.
– În realitate, Traian Popovici a dispus de puțin timp.
– E adevărat, dar s-a întâmplat așa că aflarea lui în postul de primar a coincis cu cea mai grea perioadă din viața evreilor din oraș – cea a deportărilor în Transnistria. Și anume atunci el i-a apărat. Anume datorită lui Traian Popovici în Cernăuți au rămas circa 20 mii de evrei, salvându-și viața.
– După ce la Cernăuți a fost inaugurată placa comemorativă „Traian Popovici” a crescut interesul față de această personalitate neordinară?
– Am publicat un articol în ziarul „Dzerkalo tyjnia” („Oglinda săptămânii”) și el a avut o mare rezonanță. A fost retipărit în alte publicații mai mult de o sută de ori, dar nu atât în Ucraina, ci peste hotarele ei. Această temă neordinară i-a uluit pe oameni.
– Putem afirma că de la materialul din ziar despre inaugurarea plăcii comemorative „Traian Popovici” a început calea spre cartea despre Traian Popovici, apărută recent?
– Da, acesta a fost imboldul. Dar faptul că această carte a apărut acum urmărește imperativul că trebuie întărită prietenia, trebuie demonstrat faptul că oamenii de orice naționalitate, de orice confesiune, sunt capabili la fapte nobile (desigur, că pot săvârși și fapte josnice, dar trebuie să ne orientăm la cele mărețe). Iar Traian Popovici ne servește drept exemplu în această privință, fiindcă în numele unei fapte nobile, umane, el a riscat foarte mult, chiar cu viața. A fost un om politic ambițios și a ținut la postul de primar, dar a riscat cu el.
– Ce concluzii ar putea face trăitorii din secolul al XXI-lea din spovedania lui Traian Popovici?
– În primul rând, în momentul de față sunt mulți oameni cu dispoziții radicale, naționaliste. Traian Popovici a fost un naționalist român, însă el considera că, iubind cultura și mentalitatea poporului său, trebuie să iubești și să respecți cultura și mentalitatea altor popoare. El vedea în naționalism un motiv de respect reciproc. El excludea și condamna violența, presiunea față de reprezentanții altor etnii, considera că acestea duc la distrugerea statului. Poziția lui era cea a dialogului. În momentul de față aceasta este foarte actual. În al doilea rând, Traian Popovici, fiind un om public până în măduva oaselor, punea omenia, atitudinea respectuoasă față de om mai presus decât ambițiile și interesele politice. A fost un om care nu a dorit să urască pe nimeni, iar timpul a demonstrat că a avut dreptate.
– Pe urmă, după ce au fost condamnați criminalii de război, Traian Popovici s-a convins încă o dată că a procedat just.
– L-a chinuit mereu gândul că n-a salvat mai multe vieți omenești. Poate acest chin a și fost pricina că a trăit o viață atât de scurtă. El a văzut judecata asupra criminalilor de război, a celor care în 1941 au inițiat deportarea evreilor și se străduiau din plin să realizeze acest plan. Însă el, Popovici, îi compătimea pe acești oameni, fiind convins că mai presus de judecata pământească, există și judecata de apoi, care este cu mult mai îngrozitoare. El n-a învinuit nici masele, considerându-le ostatice ale situației și propagandei, ale păcatelor celor de la conducere. Cuvântul „păcat” se întâlnește foarte des în spovedania fostului primar de Cernăuți. Erau oameni care înțelegeau că păcătuiesc, însă nu le-au ajuns puteri să se pronunțe împotrivă. Iar Traian Popovici a găsit în sine asemenea puteri.
– Cum apreciați faptul că o astfel de carte a fost editată anume la Cernăuți?
– Apreciez pozitiv acest fapt. În primul rând, este o ediție bilingvă – ucraineano-română. Consider că asemenea cărți bilingve trebuie să apară și mai multe. Policultura este o caracteristică a Cernăuțiului. Or, Cernăuțiul a apărut ca oraș multicultural. De această concepție s-au condus ctitorii lui. A nu respecta principiul de policultură, înseamnă a distruge concepția Cernăuțiului.
Interlocutor: Vasile CARLAŞCIUC