Sorcova este unul dintre cele mai vechi obiceiuri tradiționale românești. În vechime, se colinda cu o crenguță de copac înmugurită.
Sorcova vine din limba bulgară, surov însemnând verde fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită.
Pe vremuri, se colinda cu o mlădiță de măr înmugurită. Ea se punea în apă în noaptea de Sfântul Andrei și înflorea până la Sfântul Vasile. Așa se explică și de ce în colindele românești se cânta, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr.
Astăzi, sorcova este confecționată dintr-un băț, în jurul căruia sunt împletite flori de hârtie colorată, sârmă și folie de staniol.
Cu sorcova se bătea de mai multe ori umărul unei anumite persoane, ca o baghetă magică, cu rolul de a transmite sănătate, tinerețe și bunăstare. La fel se procedează și astăzi, copiii spunând următoarele versuri:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!