S-a născut în perioada când Fecioara aşteaptă de la secerători snopul de grâu cu boabele măşcate şi grele pentru a-şi confirma imaginea sa mitologică. Soarele intră în zodia ei, blagoslovind roadele pământului, crescute prin hărnicia şi înţelepciunea plugarului. Oare putea el, născut într-o simplă familie de ţărani şi deprins de mic cu muncile agricole, să-şi aleagă o altă profesie decât una foarte necesară pentru săteni? Iar aştrii i-au prezis un destin fericit, menţionat cu cea mai mare distincţie, cu steluţa de Erou al Ucrainei, pe care o poartă de zece ani.
Eroului îi spune Iaroslav Şved, originar din satul Rojanivka, regiunea Ternopil. Tatăl Anton, tâmplar, şi mama Katerina, care muncea când la fermă, când în câmp, i-au insuflat dragostea de agricultură. Şi feciorul lor nu visa la o altă ocupaţie decât una legată de gospodăria agricolă. La cei 65 de ani ai săi, pe care i-a rotunjit în a 20-a zi a lui Gustar, el afirmă: „Visul vieţii mi l-am realizat încă în tinereţe, când am început să lucrez în agricultură”.
Acel vis l-a adus pe Iaroslav Şved în partea dreaptă a Nistrului, la Liceul Agricol din Chiţmani, unde a însuşit profesia de felcer veterinar. La doi ani după absolvirea acestei instituţii de învăţământ tânărul specialist este invitat în una dintre cele mai vestite gospodării agricole din raion – cea din Mamaivţi, condusă de Eroul Muncii Socialiste, Denis Stasiuk. O gospodărie unde mai mulţi purtau steluţe de Erou al Muncii Socialiste, inclusiv viitoarea mamă-soacră a lui Iaroslav Şved, legendara mulgătoare, Pionia Lagodin. „Clipa stelară” a lui Iaroslav Şved urma să vină mai târziu. Apreciindu-i străduinţa şi onestitatea, conducerea colhozului l-a numit pe Iaroslav Şved şef al fermei şi în acei zece ani cât a activat în acest post sectorul zootehnic al gospodăriei a cunoscut o dezvoltare deosebită, servind drept exemplu pentru întreaga regiune. Între timp, Iaroslav Şved a absolvit prin corespondenţă Institutul Agricol din Lviv. În anul 1987, când Denis Stasiuk, din motive de sănătate s-a pensionat, în fruntea Gospodăriei agricole din Mamaivţi a fost ales anume Iaroslav Şved.
S-ar părea că într-o gospodărie fruntaşă, unde totul este pus la punct şi fiecare sector funcţionează ca ceasornicul, este uşor să conduci. Însă, noului preşedinte i-a revenit poate una dintre cele mai complicate şi mai grele misiuni – de a păstra toate acestea într-o perioadă de tranziţie, când gospodăriile agricole colective se risipeau una după alta. Consătenii îl respectă ca gospodar priceput şi înţelept şi i-au încredinţat cotele lor de pământ. Iaroslav Şved a avut grijă să păstreze ferma de bovine şi a reuşit. Chiar dacă în prezent Gospodăria „Mamaivţi” obţine de două ori mai puţină producţie de lapte ca în „perioada de aur” a colhozului local, totuşi, este un succes. Ferma există, se aplică aceleaşi tehnologii, pur şi simplu, s-a redus şeptelul de animale. Iar Iaroslav Şved visează la tehnologii europene. El este adeptul gospodăriilor agricole mari, unde pot fi folosite cu eficienţă maximă aceste tehnologii. Dacă ar dispune de mijloace băneşti suficiente, la ferma din Mamivţi demult ar funcţiona o sală pentru mulsul vacilor, dotată cu cel mai performant utilaj.
Oricât de complicată ar fi starea gospodăriei agricole, Iaroslav Şved niciodată n-a contat pe creditele bancare, care, deocamdată, nu sunt în folosul agricultorului. Numai el şi excelenţii săi specialişti ştiu ce înseamnă să te înconjori numai cu banii câştigaţi. Dacă politica preţurilor ar fi una echitabilă şi onestă, atunci majoritatea gospodăriilor agricole ar prospera, consideră Iaroslav Şved. În opina sa, statul trebuie să propună programe avantajoase pentru agricultura ţării.
Omul trebuie să lase după sine o urmă frumoasă. Domnul Iaroslav Şved consideră că fiecare conducător de gospodărie agricolă trebuie să facă ceva pentru localitatea sa, să asfalteze drumurile, bunăoară. Chiar în această perioadă a crizelor mai mari şi mai mici, pe banii Gospodăriei „Mamaivţi” a fost construită o nouă scoală în sat pentru 820 de locuri. În acest scop au fost cheltuite 8,2 milioane grivne, câştigate prin sudoarea agricultorilor. Conducătorul Gospodăriei „Mamaivţi” a mai dorit ca în sat să fie ridicat un monument lui Taras Şevcenko. Proiectul a fost propus pictorului şi sculptorului bucovinean Ivan Salevici, dar până la urmă s-a constatat că mijloace financiare nu ajung. Atunci s-a decis, ca prin antrenarea şi a altor sponsori, monumentul să fie înălţat în centrul raional Chiţmani, cu prilejul bicentenarului naşterii Marelui Cobzar. Contribuţia Gospodăriei agricole „Mamaivţi” se cifrează la 125 mii grivne.
Mamaivţi este unul dintre cele mai frumoase sate din Bucovina. Aici la fiecare pas se vede spiritul de întreprinzător, spirit chemat la viaţă de economia de piaţă. Or, locuitorii satului au ştiut tot timpul să trăiască după placul inimii – să le fie dragi casele şi gospodăriile, să făurească ceva durabil. Ei merită toată stima că acolo, unde se termină satul şi încep câmpurile lui, acestea sunt îngrijite cu aceiaşi dăruire şi străduinţă.
Munca agricultorului este paşnică şi nobilă. Iaroslav Şved, agricultor de viţă veche, nu-şi poate închipui tancuri pe lanul de grâu. Această tragedie o trăieşte astăzi Ucraina, poporul ei. Nu demult pe banii alocaţi de Gospodăria „Mamaivţi” au fost cumpărate douăzeci de veste antiglonţ pentru ostaşii ucraineni. Ele vor apăra viaţa ostaşilor, iar ei – pacea în ţară, pentru ca apoi banii câştigaţi de agricultori să nu fie folosiţi pentru cumpărarea tancurilor, ci a combinelor.
Al 65-lea august a bătut la poarta vieţii lui Iaroslav Sved, un august încărcat de rod, ca şi cei din toţi anii pe care i-a trăit şi-i va trăi pe acest pământ. Or, omul care participă nemijlocit la crearea bunăstării poporului se poate considera fericit.
Vasile CARLAŞCIUC