Se pare că toate muzele au îndrăgit Horbova, chiar și Melpomene, muza artei teatrale, care este foarte exigentă la alegeri. Secretul constă în aceea că oamenii locului, pe lângă faptul că sunt harnici gospodari, țin foarte mult la zestrea spirituală. În regiunea noastră sunt puține localități românești unde activează concomitent câteva colective artistice, învrednicite de titlul de colectiv popular. Horbova se numără printre ele. Ingenioșii horboveni au uimit publicul spectator din regiune nu numai cu felul de a organiza „mălănci”, ci și prin dorința de a avea un teatru al lor. Teatrul „Miorița” din Horbova a fost creat în anul 1960 și, deocamdată, este unicul teatru românesc din Ucraina care poartă titlul de colectiv popular. L-a obținut în 1980 și de atunci îl confirmă de fiecare dată în cadrul Festivalului „Primăvara bucovineană teatrală”.
– Spectacolele noastre constituie o adevărată sărbătoare pentru întregul sat, afirmă regizoarea Maria Buzduga, lucrător emerit al culturii din Ucraina. Chiar de la începutul activității lui s-a încetățenit o tradiție – în fiecare an, în a doua duminică după Paște, în Duminica Tomei, ne prezentăm în fața consătenilor cu o nouă premieră. Ea este și „examenul” nostru în fața juriului din Cernăuți care ne testează. Anul acesta specialiștii din Cernăuți n-au putut veni în Duminica Tomei la Horbova, dar noi nu ne-am abătut de la tradiție: duminică, 12 mai, am prezentat premiera spectacolului „Pețitul la Goncearivka” pentru consăteni, căci pentru ei lucrăm, iar luni, 13 mai, am ieșit a doua oară pe scenă, în fața juriului. Dar și de data aceasta sala a fost plină. Oamenii noștri au venit să ne susțină.
Pentru un colectiv artistic de amatori, și mai ales teatral, activitatea pe parcursul a mai bine de șase decenii este o mare realizare. Însă meritul cel mai mare al artiștilor de la Horboca constă în aceea că ei, nu pur si simplu „își joacă rolul”, ei creează pe scenă: gesturile, cuvintele rostite sunt dictate de sufletul lor și nu există nimic artificial sau superficial. Așa a fost pe timpul când regizoare ale Teatrului „Miorița” au fost Valentina Puiu și Elena Vorneanu, așa este și acum, când trupa teatrală de la Horbova este condusă de Maria Buzduga. Actorii din Horbova au pus în scenă spectacole de autori din Chișinău – „La telefon” de Arhip Cibotaru, „Visuri și necazuri” de Gheorghe Timofti etc., dar și piesa ucraineană „Cumătrul morar sau Dracul în poloboc”. În cei 64 de ani de când există Teatrul „Miorița” s-au schimbat câteva generații de actori. Unii dintre ei au înregistrat o anumită performanță, cum ar fi regretatul Vasile Albu, care s-a produs în circa 50 de roluri. Duminică, înainte de începerea spectacolului, printr-un minut de reculegere a fost cinstită memoria actorilor și regizorilor care au trecut la cele veșnice, precum și a ostașilor care au căzut în luptele împotriva ocupanților ruși.
Piesa din dramaturgia clasică ucraineană – „Pețitul la Goncearivka” de Grigori Kvitka-Osnovianenko – s-a aflat de mai mult timp în atenția actorilor de la Horbova. Cu câțiva ani în urmă spectacolul după ea a fost pregătit pentru Festivalul „Primăvara bucovineană teatrală”, dar a intervenit pandemia. Textul a fost tradus în română de regretatul Mihăiță Bujor, care, potrivit lui Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, intenționa să creeze la Cernăuți o trupă teatrală românească. Și, iată, că în actuala „stagiune” ea a fost inclusă în repertoriul Teatrului „Miorița”. Actorii din distribuție sunt Mihaela Crâșmaru (Uliana), Silvestru Grădinaru (iubitul Ulianei), originar din România, căsătorit la Horbova, Ala Zgârcea (mama Ulianei), director-adjunct la Liceul din Horbova, Toader Lișman (tatăl Ulianei), directorul Casei de cultură, Pavel Ionel (Stețko), elev la Liceul din sat, Mihai Semen (tatăl lui Stețko), tehnician la rețeaua de distribuire a gazelor, Viorel Șvabu („Pețitorul”), conducătorul întreprinderii agricole locale „Biruința”, Rostislav Malatinschi (Timis). În scena pețirii au fost antrenate câteva eleve din clasele superioare de la Liceu, care, de asemenea, participă la activitatea altor colective artistice de la Casa de cultură – Caterina Molodeanu, Tatiana Vorneanu, Ema Calancea, Dina Amihalachioae, Anastasia Vorneanu – care s-au prins în horă, simbolizând astfel triumful iubirii celor doi îndrăgostiți – Uliana și Alexei. Anume introducerea în spectacol a acestui element românesc le-a plăcut foarte mult membrilor juriului de la Cernăuți, care au vizionat spectacolul în ziua următoare.
–Juriul a dat o înaltă apreciere și „jocului” actorilor noștri, afirmând că putem concura chiar cu unele teatre profesioniste, spune Elena Jechel, șefa Bibliotecii din Horbova, actriță amatoare. S-au încadrat excelent în spectacol și debutanții noștri – cei câțiva elevi de la Liceu. Am confirmat că teatrul nostru merită titlul de colectiv popular și menține marca măiestriei.
–Într-adevăr, membrii juriului au rămas încântați de măiestria actorilor noștri, constată și Maria Buzduga, regizoarea Teatrului „Miorița”. Am crezut că la spectacolul de luni vom fi numai noi pe scenă și juriul în sală. Spre marea noastră bucurie, sala a fost plină. Mulți au aflat despre efectul spectacolului de duminică și au hotărât să se folosească de această ocazie și au venit luni la spectacol. Am fost lăudați pentru faptul că antrenăm tineretul. De altfel, elevii de la liceu s-au prezentat cu scene din acest spectacol, dar în limba ucraineană. Anterior ei au participat la Concursul regional „Roua cristalină”, ocupând locul doi. Deci, se pregătește un schimb destoinic actorilor noștri.
De asemenea, a fost menționat faptul că am folosit costumație în stil românesc. Festivalul „Primăvara bucovineană teatrală” se va încheia la începutul lui iunie și vom ști ce loc deținem pe regiune. Oricum, am demonstrat că titlul de colectiv popular îl deținem după merit.
Actorii Teatrului „Miorița” au fost felicitați de către Sorina Palamariu, starostele satelor Horbova și Bănceni, de Vasile Bâcu, redactorul-șef al „Gazetei de Herța”, președintele Societății „Mihai Eminescu”, care a dăruit acestui minunat colectiv un lot de cărți de rugăciune. El a accentuat că în ea este și „Rugăciunea actorului”. Cuvintele din această rugăciune: „Binecuvântează-mă și pe mine, care cu credință mă rog Ție, pentru ca, prin cuvânt și prin înțelepciune , să cultiv în lume dorința de cunoaștere și de viață sfântă, bineplăcută voii Tale”. Aceasta și este misiunea actorului din toate timpurile – fie el profesionist, fie amator.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com