Duminică, 15 octombrie, Comunitatea românească din nordul Bucovinei l-a petrecut pe ultimul drum pe profesorul universitar, Ilie Popescu. Sicriul cu corpul lui neînsuflețit a fost depus pentru câteva ore în Palatul Național pentru ca românii cernăuțeni, precum și din satele apropiate să-și ia rămas bun de la această personalitate bucovineană, care mai bine de jumătate de veac a servit cu fidelitate ostășească limba română. Mai întâi la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității cernăuțene, unde s-a format ca lingvist apreciat și în plan internațional, iar după pensionare catedra universitară i-a înlocuit-o Palatul Național al Românilor, unde cu regularitate organiza și ținea ședințele Societății regionale „Golgota” – asociație publică a românilor – victime ale regimului totalitar, pe care a creat-o și pe care a condus-o până în ultima zi a vieții. Ilie Popescu este autorul a 33 de cărți. El însuși accentua asupra acestei cifre, care exprimă și anii vieții pământești a Mântuitorului. Au rămas în manuscris și alte lucrări, care, sperăm, vor vedea și ele lumina tiparului, însă nu vor cunoaște căldura mâinilor celui care le-a scris. Ilie Popescu a rămas ca o legendă în memoria românilor din ținutul nostru prin faptul că pe mijloacele proprii a ridicat zeci de cruci în satele bucovinene întru pomenirea martirilor neamului – a deportaților care și-au pierdut viața în gulagurile staliniste. A făcut-o din îndemnul inimii, căci el însuși a gustat „pâinea neagră a înstrăinării”, a făcut-o dintr-o pornire sinceră creștinească. A lăsat în urma sa cărți și cruci simbolice. Și un exemplu elocvent de consacrare deplină cauzei naționale.
De la ultima sa prezență în Palatul Național din centrul Cernăuțiului și până la funeraliile sale desfășurate aici n-a trecut nici o lună. S-a stins încet ca o lumânare, aprinsă la crucile ridicate de el în cinstea martirilor neamului. S-au adunat să-l petreacă pe drumul neîntoarcerii foști studenți de-ai săi, activiști publici, precum și reprezentanții Catedrei de Filologie Română și Clasică, în istoria căreia a lăsat o pagină luminoasă, diplomați de la Consulatul General al României la Cernăuți, în frunte cu Consulul General, Irina Loredana Stănculescu, precum și oameni de bună credință, care au exprimat profunde condoleanțe rudelor și celor dragi și scump ai lui Ilie Popescu.
Lingvistul român și activistul public Ilie Popescu a chibzuit mult asupra valorilor veșnice, de aceea temele sacrale predomină în majoritatea lucrărilor semnate de el. Nu întâmplător steaua vieții sale s-a stins în preajma sărbătorii Sfintei Parascheva (după calendarul bisericesc pe stil nou), ocrotitoarea Moldovei, și a praznicului Acoperământul Maicii Domnului (după calendarul bisericesc pe stil vechi), care este cinstit în mod deosebit în Ucraina. Ilie Popescu, în cei 84 de ani de viață pământească, a cunoscut multe zigzaguri ale sorții, le-a îndurat cu demnitate pe toate, numindu-și calea dată de pronia cerească drept „Drumul spre Golgota”. E și titlul cărții despre istoria familiei sale Popescu-Grijincu, deportată în 1946 în stepele kazahe. Ilie Popescu se numără printre primii autori de monografii ai satelor românești din ținutul nostru. Cartea sa despre Pătrăuți a servit drept model și pentru alții. Anume în Pătrăuții de Jos el și-a dorit odihna de veci. Ultima sa dorință a fost îndeplinită sub suflarea rece a toamnei. L-a deplâns și cerul cu o ploaie liniștită…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com