Jumătate de mileniu și un sfert de veac ne despart de Bătălia din Codii Cosminului, în care domnul Moldovei Ștefan cel Mare a repurtat o strălucită victorie asupra oastei poloneze a regelui Ioan Albert. Această luptă a intrat în istorie cu data de 26 octombrie 1497. În ajunul datei jubiliare, la Muzeul Etnografic Regional din Cernăuți s-a desfășurat seminarul „Codrii Cosminului 1497: către aniversarea a 525 a Marii bătălii din Bucovina”.
Programul seminarului a inclus prelegeri susținute de doctorul în științe istorice, profesorul de la Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, Myhailo Ciuciko, și de personalul științific al Muzeului. În cadrul seminarului a avut loc prezentarea expoziției „Relicve ale Bătăliei din Codrii Cosminului” din fondurile Muzeului etnografic regional din Cernăuți, Muzeului de Arheologie și Etnografie „Maximilian Hacman” (satul Oprișeni) și Muzeului de istorie și etnografie (satul Iordănești), precum și expoziția de numismatică și filatelică dedicată lui Ștefan cel Mare și oastei sale din colecția lui Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovinei.
Momentul istoric
Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, între actualele localităţi Voloca pe Derelui și Valea Cosminului, aducând o victorie importantă moldovenilor.
Ioan Albert a devenit rege al Poloniei în 1490. În 1494 Ioan Albert și Ștefan cel Mare s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții Otomane. Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Însă, regele polonez avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan cel Mare la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova.
La intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat, s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă, Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan cel Mare închizându-se în Cetatea Suceava, care a şi fost asediată de polonezi. Însă, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după patru luni de aflare sub zidurile de necucerit ale Cetăţii Suceava, Ioan Albert se retragere, învinuindu-l pe Ștefan de alianţă cu otomanii.
Domnitorul Moldovei s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându-se pe drumul Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului. Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea doar de 22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire pripită și nechibzuită. Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni au intrat drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în detaşamente mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. Cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu ghioagele și loviți cu bâtele țăranilor sau cu spadele vitejilor ostaşi ai lui Ştefan cel Mare.
Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte. Restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, capturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Pocuția în direcția Stanislav și Liov.
Locul bătăliei, din ordinul lui Ștefan a fost curățat și în loc a fost sădită o dumbravă, cunoscută în cultura populară sub numele de Dumbrava Roșie. Se spune că din stejarii semănați de polonezi a mai rămas până astăzi doar unul singur, numit de localnici Stejarul lui Ștefan cel Mare. Lângă el se adună românii nord bucovineni în a doua zi de Paşti pentru a-şi comemora strămoşii.
(V.K.)
Foto Vladimir Acatrini
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com