Astăzi, 15 martie, în Moldova este zi de doliu, în legătură cu funeraliile poetului Nicolae Dabija. Este o zi tristă pentru întreaga spiritualitate românească. Vor aprinde lumânări pentru a-i lumina calea în veşnicie şi românii bucovineni – cei care l-au cunoscut şi i-au îndrăgit cuvântul poetic. Creaţia lui Nicolae Dabija este studiată în cadrul programei pentru şcolile româneşti din Ucraina, iar poezia lui „Mai avem un lucru sfânt”, care a devenit cântec, este interpretat ca un imn al dăinuirii neamului la multe acţiuni extraşcolare.
Nicolae Dabija se compara cu un grădinar, care a crescut o singură floare. E floarea rară a poeziei, care răspândeşte parfumul veşniciei. Este o floare fermecată, prin frumuseţea ei ne face sufletul şi mai frumos. Această floare creşte în grădina minunată a literaturii române.
Nicolae DABIJA
SUNT GRĂDINARUL UNEI SINGURE FLORI
Sunt grădinarul unei singure flori, –
o plivesc, îi afânez solul la rădăcină,
o stropesc, în amurg şi în zori –
de parcă aş îngriji o întreagă grădină.
Sunt grădinarul unei singure flori,
înmiresmată şi grea de lumine,
şi ştiu – sau mai degrabă visez, deseori –
că ea înfloreşte doar pentru mine.
Sunt grădinarul unei singure flori
şi simt – în evii mai săraci sau mai bogaţi –
în jurul ei, cum se învârt sute de sori
lăsându-se de ea străluminaţi.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com