La 1 decembrie 1544 Filip Moldoveanul tipăreşte la Sibiu „Catehismul Românesc”, prima carte tipărită în limba română. Lucrarea nu s-a mai păstrat până astăzi, deoarece, se pare că variantele originale s-au pierdut într-un incendiu. Totuși, existența acestei cărți a fost făcută pe baza unei scrisori particulare din anul 1546, precum şi pe baza unor înscrisuri ale administraţiei oraşului Sibiu de niște chitanțe, care menționează plata sumelor aferente către tipografie pentru cărțile respective. Cartea a fost publicată sub impulsul Reformei luterane şi a studenţilor care s-au întors din Germania, adepţi ai reformei protestante începute de Martin Luther. Mai multe exemplare au circulat în vechile provincii româneşti, existând date că voievodului Pătraşcu cel Bun i-a solicitat lui Filip Moldoveanul un exemplar, pe care l-a obţinut în 1556. Nicolae Iorga scria că: „Cipariu, harnicul cercetător al vechii limbi românești, a mai apucat sa vadă acest Catehism, căruia i se zicea: „Întrebare creștinească”, dar noi îl cunoaștem numai după o nouă ediție pe la 1562”. În anul 1550 Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu şi primul Tetravanghel slavo-român.
La 1 decembrie 1691 a încetat din viață Miron Costin, boier, diplomat, om politic și cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea. Miron Costin s-a născut pe 30 martie 1633 şi a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova. La maturitate, Miron Costin a fost un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedând în aceeași măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. S-a întors în patrie abia la începutul anilor ’50, unde, în scurtă vreme, a urcat virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti până la cea de logofăt.
Miron Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrângerea oastei otomane, Miron Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punându-i la dispoziţie unul dintre castelele sale de lângă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.
La 1 decembrie 1833 s-a născut, la Boian, compozitorul Ştefan Nosievici. A urmat teologia la Cernăuţi (1853-1856) şi a studiat la Viena (fizică şi matematici, 1856-1860), devenind profesor la gimnaziile din Cernăuţi (1860-1863) şi din Suceava (1863-1869), fondator al Societăţii Filarmonice din Suceava. A fost fondator al corului Societăţii Filarmonice din Suceava şi dirijor al corului „Sol” (1867-1869), autor al primului studiu folcloric bucovinean, „Despre cântecul poporal român” (1865). Nosievici a compus marşurile „Drum bun, toba bate” (pe versurile lui Vasile Alecsandri), „Sub o culme de cetate”, toate publicate, în 1885, de Societatea „Armonia”. A decedat la 12 noiembrie 1869.
La 1 decembrie 1892, în Hodora–Cotnari, Iași, s-a născut Cezar Petrescu, romancier, nuvelist, traducător și gazetar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A obținut licența în Drept în anul 1915. Scriitor fecund, care, pe urmele lui Honoré de Balzac, aspira să scrie o nouă Comedie umană, numită Cronica românească a veacului XX, a fost cunoscut, totodată, ca unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut. A fost redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena. A fost distins cu Premiul național pentru literatură (1931) și Premiul de Stat pentru dramaturgie (1952) pentru piesa Nepoții gornistului, în colaborare cu Mihail Novicov. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică: Rodul pământului, Întunecare, Calea Victoriei, Duminica orbului, Oraș patriarhal, Noi vrem pământ, Comoara regelui Dromichet, Apostol, Baletul mecanic. A decedat la 9 martie 1961, la București.
La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, votată în unanimitate (acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea). La Adunarea Națională au fost prezenţi peste 1.200 de delegaţi aleşi şi alţi 100.000 de români veniţi să susţină decizia de formare a României Mari. Cel care a deschis lucrările a fost Gheorghe Pop de Băsești, după el luând cuvântul Vasile Goldiş, care a proclamat unirea într-un singur stat a tuturor românilor. În Rezoluţia Unirii s-a specificat instituirea unui regim democratic în România, chiar a doua zi fiind alese, cu titlu interimar, forurile de conducere în stat. După înlăturarea regimului comunist, autorităţile române au stabilit ca zi naţională a ţării data de 1 decembrie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com