La 12 ianuarie 1669 a apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spătarul „Scriere a unui senior moldovean”, prima scriere a unui român publicată la Paris. Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII — începutul secolului XVIII, Nicolae Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean. După unii cercetători, la început el şi-a făcut studiile, se pare, la Academia slavo-greco-latină din Iaşi, apoi a continuat la Academia de pe lângă patriarhia de la Constantinopol, instituţii în care a studiat limbile slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, turcă, arabă, apoi istoria, diverse discipline filosofice, literatura şi teologia. Întorcându-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, Nicolae Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungând la rangul de spătar. După cum reiese din unele izvoare, Nicolae Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoit să părăsească ţara. După mai mulţi ani de pribegie prin Valahia, Stambul, Stockholm, Paris, în 1671 el a sosit la Moscova. În calitate de înalt dregător este numit câţiva ani mai târziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. Nicolae Milescu s-a aflat în Rusia până la sfârşitul vieţii, ajungând să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare (întemeietorul Imperiului Rus — 1712). Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspândire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la sfârşitul secolului XX lucrările lui au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, mai ales cele dedicate Siberiei şi Chinei. Ele au văzut lumina tiparului şi în Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris în multe biblioteci şi arhive europene.
La 12 (24) ianuarie 1866, la Cernăuţi a încetat din viaţă Aron Pumnul, cărturar român, lingvist, filolog, participant la evenimentele Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. După înfrângerea revoluţiei din Transilvania profesorul Aron Pumnul, ca şi alţi conducători români ardeleni, devenind duşmani ai maghiarilor, pentru a scăpa cu viaţă, au trebuit să fugă la fraţii lor de peste Carpaţi. Aron Pumnul a fost condamnat la moarte de autorităţile maghiare, iar locuinţa şi bunurile sale din Blaj au fost distruse. La început a stat ascuns în satul său natal, Cuciulata, dar la venirea soldaţilor unguri în sat, a trebuit să fugă din calea acestora. Ajuns la Bucureşti s-a cazat la un hotel, unde spre ghinionul său, era cazat şi un comisar maghiar care într-o noapte a vrut să-l ucidă, dar a scăpat ca prin minune de la moarte. În continuare, după ce a luat legătura la Bucureşti cu Nicolae Bălcescu şi I. Heliade Rădulescu (membri ai guvernului provizoriu), Aron Pumnul a fost numit comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat, dar la scurt timp după intrarea trupelor ţariste şi otomane în Moldova a fost nevoit să se refugieze în Bucovina, la fel ca şi alţi revoluţionari ardeleni de la 1848. La Cernăuți Aron Pumnul a devenit unul dintre conducătorii mișcării de renaștere națională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista „Bucovina”.
Printre elevii lui s-a numărat Mihai Eminescu, care i-a dedicat prima sa poezie publicată – „La mormântul lui Arune Pumnul”. Aron Pumnul a alcătuit prima antologie de texte literare româneşti „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.
În ziua de 12 ianuarie 1907, la Jitomir (centru regional din Ucraina) s-a născut Serghei Koroliov, inginerul şi proiectantul-şef sovietic în timpul cursei spaţiale dintre Uniunea Sovietică şi SUA în 50-60 ai secolului trecut. El a proiectat racheta R-7, vehiculul de lansare pentru primul satelit artificial „Sputnik” și pentru primul om în spațiu, Iuri Gagarin. Serghei Koroliov a fost o victimă a epurărilor staliniste din 1938 și s-a aflat timp de 6 ani în detenție. Ca proiectant principal al programului spațial sovietic, a dezvoltat și coordonat programele Sputnik şi Vostok, precum și planurile de a trimite un om pe Lună. A murit subit la 59 de ani (1966) din cauza unor probleme de sănătate apărute în anii de detenție într-un lagăr de concentrare. În prezent, la Jitomir funcționează Muzeul „Serghei Koroliov”.
La 12 ianuarie 1939 a decedat Hariclea Darclée, cântăreață română de operă, numită de-a lungul timpului, de presa naţională şi internaţională, „privighetoarea Carpaţilor”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar de Enciclopedia dello Spettacolo – „cea mai mare cântăreaţă a lumii timp de 25 de ani”. S-a născut la Brăila, la 10 iunie 1860, fiind fiica moşierului de origine greacă Ion Haricli şi a Mariei Aslan, nepoata domniţei Mavrocordat. A studiat pianul în particular şi a luat lecţii de canto la pensionul Lobkovitz din Viena cu profesoara Marchesi, la Bucureşti cu profesoara de origine franceză Madame La Kerre şi la Paris cu E. Duvernois de la Conservator. Debutul internaţional a avut loc pe scena Operei Mari din Paris, la 14 decembrie 1888, cu rolul Margareta din „Faust”, încredinţat de marele Charles Gounod. Vocea deosebită şi interpretarea sopranei românce i-au adus consacrarea artistică în întreaga lume. Succesul uriaş pe care l-a înregistrat la Paris i-a adus contractul unui turneu pe care l-a început în vara anului următor prin marile săli de operă ale Europei. Activitatea desfăşurată în perioada 1893-1910 a făcut-o cunoscută în întreaga lume. Românca a fost considerată vreme de 25 de ani cea mai bună cântăreaţă de operă din lume. Perioada sa de glorie a durat din 1893 până în 1910. A cântat pe cele mai celebre scene din Paris, Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York.
A renunțat la scenă la vârsta de 58 de ani, în 1918. Pentru meritele sale deosebite şi pentru succesul internaţional, românca a fost premiată cu medalia „Bene merenti» acordata de regele Carol I. Hariclea Darclée a revenit în România în septembrie 1936. Și-a dorit să înfiinţeze o şcoală românească de canto sau să obţină un post la conservator pentru a putea preda canto. Demersurile sale nu au avut succes, pentru că nu a primit nicun sprijin din partea statului român. A murit în România, în 1939, atât de săracă încât cheltuielile de înmormântare au fost suportate de Ambasada Italiei la Bucureşti.
La 12 ianuarie 1976 s-a stins din viață scriitoarea Agatha Christie. Scriitoarea britanică Agatha Christie, cunoscută pentru romanele polițiste, s-a născut la 15 septembrie 1890 la Torquay, în Anglia, și a murit la 12 ianuarie 1976 la reședința Winterbrook de lângă Wallingford, în Oxfordshire. A fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului. Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Walt Disney Productions. Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.
Alte evenimente istorice din ziua de 11 ianuarie:
29 î.e.n.: La decizia Senatului roman au fost închise ușile templului lui Ianus din Roma, în semn că s-au încheiat războaiele civile care au durat circa o sută de ani. A fost al cincilea caz în istoria Romei antice.
1483: Căsătoria Olenei, fiica lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, cu Ivan, fiul și moștenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea.
1878: Războiul de Independență: trupele române, ocupă Smârdanul, punct important în sistemul de apărare al Cetății Vidin.
1909: S-a născut Maria Prymacenko, pictoriță ucraineană, reprezentantă a „artei naive”.
1951: Intră în vigoare Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948.
1984: În Egipt a reînceput procesul de restaurare a marilor piramide.
1990: România, prima dintre țările Europei de Est și fostele membre ale Tratatului de la Varșovia, a interzis Partidul comunist.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com