La 12 octombrie 1449 a început domnia lui Bogdan al II-lea în Moldova. Bogdan al II-lea (1407 sau 1409 – 15 octombrie 1451, Reuseni, Udești, Suceava), fiul jupanului Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun) și tatăl lui Ștefan cel Mare, a fost Domn al Moldovei între 12 octombrie 1449–15 octombrie 1451. A fost în relații foarte bune cu Iancu de Hunedoara, care l-a susținut la luarea tronului. A fost căsătorit cu Maria-Oltea (nu se știe dacă oficial, pentru că soția sa nu este menționată ca Doamnă), care s-a călugărit sub numele de Maria la Mănăstirea Probota (Suceava). În pofida scurtei sale domnii, Bogdan al II-lea a reușit să întreprindă o serie de acțiuni care i-au înscris numele în importante evenimente istorice, lăsând despre sine o impresie de om energic, hotărât și priceput în treburile de diriguire și apărare a Țării Moldovei, calități care au fost moștenite de Ștefan cel Mare. Pe lângă aceasta, Bogdan al II-lea a pregătit terenul și l-a înscris în rândul viitorilor pretendenți la scaunul domnesc pe fiul său Ștefan, care a devenit asociat la domnie la începutul anului 1450 și care, ulterior, în 1457, nu numai că a reușit să dobândească tronul, dar și să-l dețină o perioadă îndelungată și să înscrie una din cele mai glorioase pagini din istoria românilor.
La 12 octombrie 1777 Grigore al III-lea Ghica, fost domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa. Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, şi pentru că s-a opus ocupării Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat. Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat de domnitorul moldovean Înaltei Porţi în urma cesiunii Bucovinei către Austria (1775). Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iaşi.
La 12 octombrie 1835 a decedat Tadeu Hâjdeu, scriitor și folclorist, tatăl scriitorilor Bolislav și Alexandru Hâjdeu. Tadeu Hâșdeu s-a născut în 1769, în Polonia. Locul de deces rămâne necunoscut. Din 1809 a locuit în satul Miziurinți, în prezent raionul Kremeneț, regiunea Ternopil, Ucraina. A creat un centru cultural – un loc de întâlnire pentru literați, savanți; avea o mare bibliotecă științifică, folosită de profesorii Liceului din Kremeneț și ai Academiei din Ostrog. Vorbea limbi europene, traducea opere literare. Autor de romane, nuvele; colecționa cântece, legende, din care a alcătuit culegeri.
În ziua de 12 octombrie a anului 1863 a decedat poetul revoluţionar român ardelean Andrei Mureşanu. Andrei Mureşanu (1816-1863) a început să publice poezii în revista „Foaia pentru minte, inimă și literatură”. A fost printre conducătorii Revoluţiei de la 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul său „Un răsunet”, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios („Din sânul maicii mele”) și denumit ulterior „Deșteaptă-te, române!”, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. Din 1990 acesta a devenit Imnul României. După Revoluția din 1848, Mureșanu a publicat în revista „Telegraful Român”, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862 poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit în 1863 la Brașov.
La 12 octombrie 1931 a fost inaugurată statuia lui Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro, Brazilia. La crearea ei şi-a adus contribuţia şi sculptorul român Gheorghe Leonida. Statuia lui Iisus Mântuitorul are 30 metri înălțime, fără luarea în considerare cei 8 metri ai soclului, lățimea între brațe este de 28 metri, are o greutate de 635 tone și este situată pe vârful muntelui Corcovado, la o altitudine de 700 metri. Modelul din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de o echipă condusă de maestrul francez Paul Landowski, din componenţa ei făcând parte şi sculptorul român Gheorghe Leonida, însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.
Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi în 1892 (1893 – după alte surse). Provenind dintr-o familie influentă din clasa de mijloc, el a fost penultimul dintre cei 11 copii. Când tatăl său, un ofițer de carieră, a fost nevoit să părăsească orașul Galați, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul, apoi a continuat studiile la departamentul de sculptură al Conservatorului de Arte Frumoase. A debutat în 1915, la un salon național. După participarea la Primul Război Mondial, Gheorghe Leonida și-a continuat studiile de artă în Italia.
În anul 1925 s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 și a fost finalizată în 1931.
Deşi statuia Cristos Mântuitorul este considerată ca fiind o minune a lumii moderne, în România operele lui Gheorghe Leonida au fost minimalizate. Regimul comunist nu accepta ideea că sculptorul realizase numeroase busturi pentru membrii Casei Regale. Aşa se face că puţini români ştiu că Gheorghe Leonida a sculptat chipul celebrei statui din Rio de Janeiro. Sculptorul a murit în primăvara anului 1942, după ce a căzut de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările lui Gheorghe Leonida pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Naţional de Artă, precum și în alte muzee importante din București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com