La 13 iulie 1886 (sau 1888) s-a născut Maria Ventura, actriță română de renume european. A jucat în limbile franceză și română. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura. A studiat la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain și Paul Mounet. A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa. După 1919 a jucat la Comedia Franceză. Personalitate de excepție a teatrului sfârșitului de secol XIX, a devenit societară a Comediei Franceze, unde a triumfat în roluri clasice sau în piese moderne. A interpretat rolurile eroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Între 1929–1936 a dat anual spectacole la București și în țară, cu ansamblul teatrului Maria Ventura pe care îl conducea. A jucat în piese de Alexandru Kirițescu, Mircea Ștefănescu etc., dând un mare imbold dramaturgiei românești. Artistă de mare sensibilitate, cu un simț ascuțit al tragicului, dotată cu o voce impresionantă și folosind o gestică elegantă, Ventura s-a înscris în șirul marilor actori români de reputație europeană. A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză, anume Ifigenia de Racine în 1938. A jucat în mai multe filme. A decedat la 3 decembrie 1954, la Paris.
La 13 iulie (25 iulie) 1888, în localitatea Pătrăuți, Suceava, s-a născut Alexandru Leca Morariu, filolog, lingvist, istoric şi critic literar, etnolog și folclorist, scriitor, publicist, profesor universitar din Bucovina. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1908–1912). În anul 1921 a obținut titlul de Doctor în Filologie la Cluj, cu teza Morfologia verbului predicativ român, sub îndrumarea lui Sextil Pușcariu. După absolvire, a fost profesor suplinitor de Limba latină și română la Gura Humorului, apoi mobilizat în primul război mondial. A profesor la catedra de Literatură modernă și Folclor a Universității din Cernăuți, decan al Facultății de Litere și Filosofie (1936–1938), apoi prorector al Universităţii, președinte al Societății Armonia și director al Teatrului Național din Cernăuți (1933–1935). Mare susţinător al culturii româneşti din Bucovina, a desfășurat o activitate culturală extrem de diversă la Cernăuți: fondator al Institutului de Literatură, Filologie şi Etnografie-Folclor, fondator și director al revistelor Făt-Frumos, Buletinul Mihai Eminescu, Fond și Formă; secretar de redacție la Junimea literară și colaborator permanent la Glasul Bucovinei; a cules și publicat povești, poezii și cimilituri populare, a militat pentru constituirea folcloristicii ca disciplină autonomă și a ținut zeci de conferințe despre folclor, Mihai Eminescu, Ion Creangă, familia Porumbescu etc. De asemenea, a urmat cursuri de violoncel la nou-înființatul Conservator de muzică din Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS (iunie 1940), catedra de Literatură modernă și Folclor a Facultății din Cernăuți a fost mutată în Râmnicu Vâlcea, profesorul Alexandru Leca Morariu, însoțit de soția sa Octavia Lupu Morariu stabilindu-se aici. În anii ’50–’60 s-au întreținut, el predând violoncelul la Școala de muzică și arte plastice, soția dând lecții de pian. Ei au organizat și condus prima orchestră semi-simfonică din oraș. A publicat volumele: De la noi (culegere de povești populare), Iraclie și Ciprian Porumbescu, Viața: din carnetul unui român, prizonier în uniforma împăratului, Eminescu. Note pentru o monografie, Pe urmele lui Creangă și drumuri oltene, Ion Creangă. Studii și note critice. A decedat la 15 decembrie 1963, la Râmnicu Vâlcea.
La 13 iulie 1929, la Viena s-a stins din viață compozitorul bucovinean, Eusebie Mandicevschi, cunoscut în Occident cu numele de Eusebius Mandyczewski. Muzicologul român, dirijorul de cor și compozitorul cu renume, Eusebie Mandicevschi, s-a născut în satul Băhrinești din Bucovina, la 18 august 1857, într-o veche familie de preoți ortodocși români și ruteni. A fost fiul lui Vasile Mandicevschi și al Vioricăi, născută Popovici. Și-a început studiile muzicale în orașul Cernăuți, avându-l ca profesor pe Isidor Vorobchievici, apoi le-a urmat la Universitatea din Viena unde, pe lângă istoria muzicii și estetica muzicală, și-a perfecționat stilul componistic. În capitala Imperiului Austriac s-a afirmat ca dirijor al mai multor coruri, precum și al Orchestrei din Viena.
Eusebie Mandicevschi a fost un foarte bun pedagog în domeniul muzicii, a predat la Academia de Muzică din Viena. Datorită calităților sale și în semn de prețuire pentru studiile muzicologice, el a devenit în 1897 Doctor honoris causa al Universității din Leipzig.
Din punct de vedere al stilului componistic, Eusebie Mandicevschi a fost influențat de creația clasică și romantică deopotrivă. Majoritatea creațiilor sale corale au fost scrise pe versuri populare sau pe versuri ale poeților români, inclusiv pe cele ale lui Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu, precum și a poeților ucraineni Taras Șevcenko și Iuri Fedkovyci, a poetului german Heinrich Heine. Madrigalele compuse de el au o individualizare pregnantă a vocilor, o inventivitate melodică.
Eusebie Mandicevschi este cunoscut și ca autor de muzică de teatru. Se cere menționat vodevilul „Junețe și bătrânețe” și opereta pentru copii „Un bal mascat în noaptea Sfântului Nicolae”. Printre creațiile sale se numără muzica vocal-simfonică, de notorietate fiind cantatele dedicate soliștilor, corului și orchestrei.
În domeniul muzicii corale a semnat 12 liturghii, muzica vocală aducând în prim plan cântece populare românești culese de Alexandru Voevidca, armonizate pentru voce și pian, compuse în diferite tonalități și pentru diverse formații corale, dovedind cunoaștere profundă a motetului și madrigalului italian, dar și a utilizării tehnicii polifoniei.
S-a afirmat și ca editor al operelor compozitorilor Franz Schubert, Joseph Haydn, Johannes Brahms, J.S. Bach, Ludwig van Beethoven. Astfel, sunt demne de reținut expozițiile documentare Brahms (anii 1899, 1920, 1922), Beethoven (anul 1920), Schubert (anul 1922). Marele compozitor Eusebie Mandicevschi a fost îndrumător pentru mai mulți muzicieni români, în deosebi pentru Ciprian Porumbescu, Marțian Negrea, Gheorghe Mandicevschi. Personalitate a muzicii românești și universale, cel mai reprezentativ membru al familiei Mandicevschi, Eusebie Mandicevschi a fost numit de presa vremii sale „enciclopedie muzicală vie”. Se are în vedere faptul că, pe lângă activitatea sa de dirijor și compozitor, Eusebie Mandicevski a scris multe lucrări biografice și articole despre teoria muzicii, precum și cercetări despre lucrările compozitorilor clasici.
Compozitori renumiți, precum Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt, l-au apreciat pe Eusebie Mandicevschi, compozitor ce a contribuit la dezvoltarea artei muzicale din epoca sa, fiind punct de reper pentru generațiile viitoare de muzicieni români.
Eusebie Mandicevschi a decedat la 13 august 1929 în localitatea Sulz, lângă Viena. A fost înmormântat în Cimitirul Central din Viena. În zilele noastre, familia de intelectuali din Băhrinești Acatrini – tatăl Mihail și fiul Vladimir – au contribuit la înveșnicirea memoriei ilustrei familii Mandicevschi, reprezentantul cel mai eminent al ei fiind compozitorul și pedagogul Eusebie Mandicevschi.
La 13 iulie 1969, în satul Hădărăuți, raionul Ocnița, s-a născut Oleg Serebrian, politolog, eseist, diplomat şi politician din R. Moldova. Între 2005 și 2010 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în 2005 – 2006 fiind membru al Biroului Permanent al Parlamentului. Din iulie 2010 până în iulie 2015 a fost Ambasadorul Republicii Moldova în Franța și delegat permanent al Republicii Moldova la UNESCO. La 7 decembrie 2010 Oleg Serebrian a fost ales, pentru un mandat de doi ani, Președinte al Congresului Uniunii Latine. La 13 noiembrie 2015 a fost numit prin decret prezidențial Ambasador al Republicii Moldova în Germania. Între anii 2001 și 2008 a fost președintele Partidului Social-Liberal. La 10 februarie 2008, în urma fuziunii Partidului Social-Liberal cu Partidul Democrat din Moldova, a fost ales prim-vicepreședinte al PDM, funcție din care a demisionat în iunie 2010, după numirea sa ca Ambasador al Republicii Moldova în Franța.
Oleg Serebrian este un militant federalist european, membru al Uniunii Federaliștilor Europeni. În 1997 a fondat Institutul de studii europene din Moldova, prima organizație neguvernamentală moldovenească specializată în probleme de integrare europeană. Din 1997 este membru al Consiliului Centrului Internațional de Formare Europeană, iar între 1999 și 2010 a fost președintele secției moldovenești a Mișcării Europene. Din 2013 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
La 13 iulie 2000 istoricului american de origine română, Radu Florescu, i s–a acordat titlul Honoris Causa al Academiei Române. Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925 – d. 18 mai 2014) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României. Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College. Radu Florescu a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England). În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com