La 19 iunie 1899 s-a născut la București George Călinescu, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române. George Călinescu este considerat unul dintre cei mai importanți critici români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. El face parte din seria personalităţilor de formaţie enciclopedică, deschisă, în cultura română, de Dimitrie Cantemir şi continuată de I.H. Rădulescu, B.P. Hașdeu, N. Iorga. Personalitate fascinantă, George Călinescu a fost o plăsmuire de geniu a pământului românesc şi a poporului român, una dintre cele mai fertile şi inspirate minţi de cărturar de la Dimitrie Cantemir până în zilele noastre – cum îl caracteriza Geo Bogza. Umanist de formaţie renascentistă, posedat de setea erudiţiei, de tentaţia armoniei şi de tendinţa spre enciclopedic, dar şi spre exhaustiv, George Călinescu a aspirat să fie un creator total, afirmându-se, concomitent, ca poet şi prozator, critic şi istoric literar, dramaturg şi eseist, publicist şi profesor universitar. În toate aceste domenii a îmbogăţit patrimoniul valorilor naţionale cu opere fundamentale, dintre care menţionăm: „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941); „Viaţa lui Mihai Eminescu” – 1932; „Opera lui Mihai Eminescu”; „Principii de estetică”; „Estetica basmului”; „Poezii” – 1937; „Enigma Otiliei” – roman; „Bietul Ioanide” – roman; „Cronica optimistului” – publicistică; „Şun sau Calea neturburată” – dramă. Autorul însuşi îşi definea opera într-o parafrază după o odă a poetului latin Horaţiu: „Mai tare decât bronzul am ridicat cetate,/ Mai ‘naltă decât Babel cea din antichitate,/… Nu voi pieri cu totul; prin ce-am scris şi am cântat/ Îmi va rămâne chipul într-un bazalt sculptat;/ De unde-s, cum mă cheamă, nu se va scrie-un rând,/ Dar harfa până sus, va spune mult vibrând”.
După cum remarcă profesorul Constantin Voiculescu, George Călinescu nu a fost niciodată interesat, în biografia scriitorilor, de epuizarea datelor exterioare ale vieţii acestora, ci de portretul lor spiritual. Sursa documentară cea mai importantă a fost pentru el opera scriitorului, pentru că aici creatorul îşi relevă cel mai adânc chipul moral. George Călinescu respinge genul biografiei romanţate, care inventează pe seama scriitorului fapte, cuvinte, gânduri imposibil de verificat, întemeindu-se consecvent doar pe documente şi pe pagini din operă cu caracter de document. În „Viaţa lui Ion Creangă”, de exemplu, George Călinescu descrie interiorul bojdeucii din Ţicău şi apoi pune pe Creangă şi pe Eminescu să converseze astfel: „Eminescu, trecându-şi mâna prin păr, îi va fi declamat cu glasul lui profund, privind în grindă, lucruri ce-l dureau şi pe Creangă: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!”… Sau, văzând că s-a golit carafa de vin, poetul declama: „Ah, garafă pântecoasă, doar de sfeşnic mai eşti bună!/ Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde/ Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde,/ Bani n-a mai văzut de-un secol, vin n-a mai băut de-o lună”. „Curat, trebuie să fi zis Creangă, minunat de potrivire – cum am fost eu sărac ieri şi alaltăieri şi săptămâna trecută şi în an şi în toată viaţa, apoi nu am mai fost de când sunt eu”.
La 19 iunie 1919 a încetat din viaţă Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ”Junimii”, şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător. Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) politician român, membru marcant al Partidului Conservator. Petre P. Carp (1837-1919) a fost unul dintre cei mai importanți oameni politici ai Regatului României. În 1914, când în cadrul Consiliului de Coroană s-a decis neutralitatea, P. P. Carp a fost singurul lider politic care a susținut, alături de Regele Carol I, intrarea României în război de partea Puterilor Antantei. La finalul acestui consiliu, bătrânul rege i-a strâns mâna lui Carp și i-a spus: „Ești un om de inimă și un adevărat bărbat de stat”. Istoria acelor ani s-a scris în afara dorințelor Regelui Carol I și ale lui P. P. Carp, iar acesta din urmă, participând la un nou Consiliu de Coroană, în 1916, şi opunându-se alianței cu Rusia și Antanta, afirma: „Nici într-un chip cu Rusia”. Acest consiliu a marcat finalul carierei politice a lui Petre P. Carp.
La 19 iunie 1937, la Chișinău s-a născut Alexandru Racu, părinte arhidiacon, dirijor de cor, compozitor și instrumentist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat muzica din copilărie, în familie, la Școala Populară de Artă din Craiova și la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1954–1959), având profesori pe Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Alexandru Pașcanu, George Breazul etc., absolvind secțiiile de Pedagogie Muzicală și Dirijat coral academic. A fost dirijor al Corului Universității „C.I. Parhon” din București, redactor muzical la Radio Craiova, dirijor al Ansamblului Artistic de Stat „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în paralel cu activitatea dirijorală, profesor de Muzică de cameră, Pian principal, Pian tehnic și acompaniament, la Liceul de Artă din Craiova. A pus bazele corului Filarmonicii din Craiova; ca dirijor permanent al corului Filarmonicii Oltenia, după o muncă laborioasă de opt ani, a reușit să susțină, în 1962, primul concert a capella și primul oratoriu integral din capitala Olteniei. A obținut succese artistice deosebite, atât pe plan național, cât și internațional, realizând concerte a cappella, vocal-simfonice, simfonice, spectacole de operă și operetă, înregistrări pentru radio și televiziune. A fost, de asemenea, un mare pedagog, formând și schimbând zeci de generații. Personalitatea sa complexă a fost întregită de activitatea de instrumentist și de îndelungata prestație în domeniul componistic. A decedat la 26 aprilie 2017.
La 19 iunie 1941, la Bucureşti s-a născut renumita actriță română de teatru, radio, televiziune și film, Irina Petrescu. Carmen Irina Petrescu a fost fiica unui medic și a unei surori medicale. A fost descoperită de regizorul român Savel Stiopul, care a văzut-o într-o seară la restaurantul Continental, unde venise împreună cu părinții săi. Irina Petrescu a fost absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, promoția 1963. În timpul studenției, în 1960, a debutat cu succes în filmul „Valurile Dunării” în regia lui Liviu Ciulei.
Din 1964 a fost angajată la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din București, iar între 1970 și 1980 la Teatrul Bulandra. Irina Petrescu s-a luptat 30 de ani cu boala incurabilă. A decedat la 19 martie 2013, la București.
La 19 iunie 2018 a decedat renumitul poet ucrainean şi activist public Ivan Draci. Ivan Draci (1936-2018) face parte din generaţia şaizeciştilor. În 1976 a devenit laureat al Premiului Naţional al Ucrainei „T. Şevcenko”. La sfârşitul anilor 80 Ivan Draci a fost unul dintre fondatorii şi primul preşedinte al Mişcării Populare din Ucraina – „Ruh”. O parte din creaţia lui Ivan Draci a fost tradusă în română de Ştefan Tcaciuc. Ivan Draci a semnat prefaţa la ediţia bilingvă – ucraineană şi română – a „Cobzarului” de Taras Şevcenko în traducerea lui Ion Cozmei şi tipărită la Cernăuţi, la Editura „Bukrek”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com