La 16 noiembrie 1485 Ștefan cel Mare îi învinge în lupta de la Cătlăbuga pe otomanii care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina). Au rămas pe câmpul de luptă 8.000 de turci și 3.000 de creștini. Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai avut forța necesara să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei. În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată otomana în frunte cu Baly-beg, invadează din nou Moldova, intenționând s-o supună și înainte de toate, să-l detroneze pe Ștefan. În bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de Ștefan i-au biruit pe turci și de această dată, omorându-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron adus de turci.
La 16 noiembrie 1816 s-a născut patriotul şi revoluționarul român Andrei Mureşanu. Poetul, traducătorul şi eseistul Andrei Mureşanu a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848 şi autor al poeziei „Un răsunet”, cunoscută ca „Deşteaptă-te române”, care a devenit Imnul naţional al României după 1989. S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la şcoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832 a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu. S-a stabilit apoi în Braşov şi a început să lucreze ca institutor la şcoala română condusă de George Bariţiu şi apoi ca profesor de gimnaziu. În această perioadă a început să colaboreze cu diverse publicaţii. A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal, după care s-a mutat în Muntenia şi a devenit translator la buletinul oficial al guvernului, scriind însă şi numeroase ode şi imnuri pentru reprezentanţii imperiali din Viena. În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către „Astra”. După pensionare, s-a retras în Braşov, decedând în 24 octombrie 1863.
La 16 noiembrie 1903 s-a născut în localitatea Vlădeni profesorul de teologie Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori creştini din lume. A fost închis de regimul comunist în perioada 1958-1963. Este autorul lucrărilor „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, „Teologia dogmatica ortodoxa”. A decedat la 5 octombrie 1993. În anul 2003 UNESCO a înscris numele teologului român Dumitru Stăniloaie în calendarul aniversărilor culturale, marcând 100 de ani de la naşterea celui numit „teologul dragostei creştine”.
La 16 noiembrie 1942, într-un lagăr de refugiați austrieci din Elveția, a încetat din viață Joseph Schmidt, tenor și cantor român-evreu de faimă internațională, supranumit Privighetoarea din Cernăuți și Caruso al evreilor. S-a născut la 4 maruie 1904, în localitatea Davideni, Storojineț. După Primul Război Mondial a urmat cursurile unei școli comerciale și în același timp a luat lecții particulare de canto. După Unirea Bucovinei cu România din 1918, a primit cetățenia română. La vârsta de 15 ani a început să cânte în corul sinagogilor din Cernăuți și din Rădăuți. În anul 1924 a dat primul concert public cu arii din opere, lieduri și balade românești. În continuare a studiat muzica în Germania, dar s-a întors în România pentru a se înrola în armată. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, a fost cantor la Templul din Cernăuți. Vorbea în mod fluent idiș, ebraica, româna, germana, engleza și franceza. Unul dintre motivele pentru care nu a ajuns cu adevărat o vedetă internațională a operei a fost înălțimea sa foarte redusă: 1,54 m. Cariera sa artistică a fost scurtă și s-a desfășurat în principal în Germania, fiind întreruptă de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost invitat să cânte și în țări ca Austria, Belgia, Olanda, Franța, Statele Unite ale Americii sau Palestina. În timpul războiului, din cauza originii sale evreiești, pentru a se salva, s-a refugiat în Elveția, unde a fost internat în lagărul de refugiați Girenbad și unde a murit de infarct miocardic. A fost înhumat în Cimitirul evreiesc Unterer Friesenberg din Zürich-Wiedikon. Pe piatra sa funerară sunt scrise cuvintele „Ein Stern fällt…” („O stea cade…”) din cântecul său de succes „O stea cade din cer”. A lăsat multe înregistrări discografice și nouă filme artistice. În anul 1958 a fost lansat filmul Un cântec străbate lumea (Ein Lied geht um die Welt), în regia lui Géza von Bolváry. Subiectul era viața (romanțată) a lui Joseph Schmidt, folosit ca pretext pentru a se introduce un mare număr de cântece înregistrate de artist în decursul timpului.
La 16 noiembrie 1952, în localitatea Suceveni, Hliboca, regiunea Cernăuți s-a născut Arcadie Suceveanu, poet, eseist, traducător. Provine dintr-o familie de ţărani. A absolvit Universitatea de Stat de la Cernăuţi, Facultatea de Filologie (1969-1974). Debutul sau literar a fost o poezie publicată în unicul ziar de limba română „Zorile Bucovinei”, iar editorial − în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (Chișinău, 1974) şi cu placheta „Mă cheamă cuvintele” (în română, Ujgorod, Ucraina, 1979). A activat în calitate de profesor de română la Şcoala medie de cultură generală din satul Horbova, Herţa (1974-1979), redactor, apoi de redactor-şef la Editura Literatura Artistică (Hyperion) (1979-1990), este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din septembrie 1990). Membru al PEN-Club-ului din Moldova (organizaţie internaţională, neguvernamentală, care reuneşte scriitori, redactori şi traducători profesionişti, ce lucrează în diverse genuri ale literaturii artistice) (din 1993). Este preşedinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), preşedinte al Asociaţiei social-culturale „Bucovina” din Chișinău (din 1997).
Volume de poezie: „Ţărmul de echilibru” (1982), „Mesaje la sfârşit de mileniu” (1987 − Premiul „Cea mai bună carte a anului” al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi), „Arhivele Golgotei” (1990, Premiul Naţional pentru Literatură, 1998), „Secunda care sunt eu” (1993), „Eterna Danemarcă. Poeţi români contemporani”, (1995 − Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului de Carte, Iaşi), „Înfruntarea lui Heraclit” (seria „Biblioteca şcolarului”, 1998), „Mărul îndrăgostit de vierme” (1999 − Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), „Cavalerul Înzadar” (2001), „Corabia de la mansardă” (seria „Biblioteca şcolarului”, 2003, 2004), „Zaruri pictate” (colecţia liliput „Cartea de vizită”, 2003).
Alte premii şi distincţii: Premiul pentru poezie „Centenar Lucian Blaga” (Cluj-Napoca, 1995), Premiul „G. Bacovia” (1992), Medalia „M. Eminescu” (2000), Maestru al literaturii (2001) ş.a. Autor de cronici şi eseuri memorabile despre procesul literar contemporan: „Emisferele de Magdeburg”, „Cartea de vise, niciodată întreagă” (1996) ş.a. Este prezent cu poezie în prestigioase antologii din Republica Moldova, România, Suedia, Ucraina, Macedonia, Franţa, Italia, Belarus. A tradus din creaţia lui Lev Tolstoi, Cinghiz Aitmatov, Maxim Gorki ş.a.
„A. Suceveanu mânuieşte cu aceeaşi siguranţă şi dezinvoltură metafora cu substrat metafizic şi ironia, biografismul avangardist şi scepticismul care ascunde lipsa de încredere în forţa cuvântului. Dar poate că toate aceste lucruri, puţin importante în sine, se impun pentru că poetul, pe lângă o necesară şi deloc exclusivă cultură poetică, stăpâneşte din plin şi cu siguranţă ceea ce s-ar putea numi ştiinţa versului”, menționează criticul literar din România Mircea A. Diaconu.
(V.K)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com