La 17 noiembrie 1561 a început Bătălia de la Verbia între Iacob Heraclide (viitorul Despot-Vodă), sprijinit de Habsburgi și de nobilimea protestantă polonă, și Alexandru Lăpușneanu, Domn al Principatului Moldova. Oastea lui Iacob Heraclide a trecut Prutul pe la Ștefănești, îndreptându-se spre Suceava. Cei doi adversari s-au întâlnit la Verbia (sat astăzi dispărut), pe cursul Jijiei, în regiunea Botoșaniului. În ziua de 17 noiembrie au avut loc duelurile de artilerie, iar a doua zi s-a desfășurat confruntarea decisivă. Alexandru Lăpușneanu a dat dovadă de vitejie, înfruntând cu puțini oameni atacul adversarilor. După o rezistență scurtă, el a renunțat la luptă și s-a îndreptat spre Iași, unde și-a întâlnit familia, și apoi spre Huși, unde a mobilizat o nouă oaste, a construit o tabără pe malul drept al Prutului și un pod și a primit în ajutor un detașament otoman de 5.000 de ostași.
La 17 noiembrie 1888, la Florenţa a decedat scriitoarea Dora D’Istria (pseudonimul literar al prinţesei Elena Ghica), personaj enigmatic pentru secolul său. Elena Ghica a fost nepoata lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), primul domn pământean al Ţării Româneşti, după un secol de domnii fanariote. Ea s-a născut în Bucureşti, la 3 februarie 1828, fiind prima dintre cei cinci copii ai banului Mihalache Ghica. Mama ei, Caterina Ghica, fostă Faca, a fost prima femeie de origine română care a publicat o carte – „Pentru educaţia copiilor”. Elena Ghica a fost un copil minune, la vârsta de cinci ani învaţă greaca, latina, franceza, italiana, engleza şi germana, cultivă cu pasiune muzica şi sporturile, la unsprezece ani scrie o nuvelă, la paisprezece ani traduce „Iliada” lui Homer din original în germană, iar la şaisprezece ani ia parte la expoziţia de artă figurativă din Drezda. Banii obţinuţi din vânzarea tablourilor îi va împărţi săracilor. Elena a ajuns să cunoască la perfecţie nu mai puţin de nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română, greacă, latină, rusă şi albaneză. Societatea aristocratică a secolului al XIX-lea fusese cucerită de inteligenţa şi frumuseţea prinţesei.
Elena Ghica a fost trimisă la studii la Dresda, Viena, Veneţia şi Berlin. Întoarsă la Iaşi, la vârsta de 21 de ani, îl cunoaşte pe ofiţerul rus, Aleksandr Kolţov Masalski, în cadrul unui bal. Rusul rămâne vrăjit de frumuseţea şi inteligenţa prinţesei românce. Nunta celor doi are loc în 1849, la Iaşi, şi se stabilesc ulterior în Sankt Petersburg, capitala Rusiei.
Ideile liberale ale prinţesei şi susţinerea principiilor revoluţionare ale anului 1848 nu au ajutat-o prea mult în a se acomoda într-o ţară al cărei vis imperialist nu s-a stins niciodată. Ironia, glumele înţepătoare şi intervenţia în discuţiile politice au deranjat societatea rusească.
Urmarea acestui fapt a fost chiar biciuirea ei la Prefectură, când i s-a spus clar „politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”, fapt care a determinat-o pe Elena Ghica Masalski să părăsească definitiv Rusia, împreună cu pruncul ce va muri mai târziu, la Bruxelles. Ea nu a divorţat, a rămas în continuare principesa Kolţov-Masalski, dar în lumea culturală s-a prezentat cu numele literar, Dora D`Istria, sub acest nume devenind şi celebră.
A legat prietenii cu marile personaje ale timpului său: regele Frederic Wilhelm IV, Don Pedro II D`Alcantara, împăratul Braziliei, Edgar Quinet, dar şi cu patrioţi albanezi cunoscuţi: Dimitrie Camarada, Zef Serembe, Leonardo de Martino.
Prinţesa a avut o personalitate complexă, a fost scriitoare, pictoriţă, feministă, vorbea mai multe limbi străine, cânta şi compunea muzică, un om de o inteligenţă remarcabilă. Cea mai mare pare a vieţii şi-a petrecut-o în străinătate, dar nu a încetat niciodată să aparţină ţării natale. Celebra sa lucrare apărută în 1869, „Despre femei de o femeie” tratează statutul femeii şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. Scriitoarea analizează situaţia materială şi socială a femeilor din ţările romanice şi germanice. O altă lucrare ce are în centrul său femeia este tratatul „Les femmes en Orient”, apărut în 1859. Cititorul occidental intră în contact cu lumea femeilor din Orient, o zonă foarte puţin cunoscută la acea vreme.
Paginile de etnografie, istorie şi folclor balcanic le-a scris şi publicat în nu mai puţin de şase limbi, din cele pe care le cunoştea la perfecţie.
Dora D`Istria, personaj emblematic pentru secolul său, a fost descrisă de către Nicolae Iorga: „E de uimit câte cunoştinţe se adunaseră în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtă uşurinţă le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bătălie de dat”.
Elena Ghica nu s-a putut împăca niciodată cu ideea că pe tronul României şede un Hohenzollern.
Fascinanta femeie a murit la 17 noiembrie 1888, în frumoasa ei casă din Florenţa, Villa D`Istria, pe care a lăsat-o primăriei din Florenţa pentru ajutorarea Institutului de surdo-muţi. Deşi a fost înconjurată şi admirată de toată lumea, a fost mereu singură şi-şi găsea liniştea în studiu, scris sau în a se dedica alinării suferinţelor umane. Cei care au cunoscut-o au afirmat că era nefericită, dar cu simţăminte nobile, amabilă, plăcută, o femeie de admirat şi de iubit. Inima ei era familiară cu durerea, suferea mult fără a plânge, şi totuşi era vioaie, extraordinară. În opinia celor care au intrat în contact direct cu românca erudită, Elena Ghica a fost o femeie care nu a trăit pentru ea, a trăit pentru a-i ajuta pe ceilalţi, a trăit pentru generaţiile viitoare şi pentru binele lor.
La 17 noiembrie 1947 a murit Emil Racoviţă, biolog, membru al Academiei Române, explorator al Antarcticii. Emil Racoviță (1868-1947) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 – 1929.
La 17 noiembrie 1967, în satul Nicoreni, Republica Moldova, s-a născut interpreta Anișoara Puică. În anul 1985 a absolvit Şcoala medie din satul natal. În anul 1986 devine studentă la Conservatorul de Stat „G. Muzicescu” (actualmente – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice). Multe dintre cântecele înregistrate de A. Puică alcătuiesc astăzi fondul de aur al Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”. Interpreta a participat la numeroase concursuri și festivaluri, obţinînd numeroase premii: 1985 − concursul „Cântaţi cu noi”, premiul II; 1988 – „Cu cântecul prin viaţă”, premiul II (Rusia); 1991 – laureată la Festivalul de muzică uşoară (România); 1996 – Grand Priх-ul emisiunii pentru tineret „Clepsidra”; 1997 – premiul I „Maluri de Prut”; 1999 – premiul I „Maluri de Prut”, împreună cu Nelly Ciobanu; 2001 – participă la festivalul de muzica ușoară (Germania, Frankfurt); 2002 – premiul II (Coreea de Nord).
În anul 2004 a obţinut „Microfonul de Aur”. În același an Anișoara Puică a fost numita „Cea mai eleganta interpreta anului 2004”. În prezent Anișoara Puică activează la Centrul de Cultură şi Artă „Ginta Latină” în calitate de artistă-vocalistă.
La 17 noiembrie 2004 a încetat din viață Grigore Bostan, folclorist și scriitor ucrainean de origine română; membru de onoare al Academiei Române (din 1991), membru fondator și președinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” (Cernăuți), autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice și etnografiei românești din Bucovina. Grigore Constantin Bostan s-a născut la 4 mai 1940, în satul Bideneț, Storojineț, regiunea Cernăuți. Și-a făcut studiile la Secţia de filologie română a Universităţii din Cernăuţi. Din 1979 profesor de literatură română şi universală, şef al Catedrei de filologie română şi clasică la Universitatea din
Cernăuţi. Şi-a luat doctoratul în filologie la Kiev (1971) şi pe cel în folcloristică la Moscova (1987). A fost membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova şi Ucraina. Membru de onoare al Academiei Române (1991) şi membru al Academiei Şcolii Superioare din Ucraina (1993). Este preşedinte-fondator (1989-1990) şi apoi copreşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. A debutat, în anul 1961, cu poezia Drumeţii în săptămânalul „Cultura Moldovei” din Chişinău. Ca etnolog care a înfiinţat pe lângă Universitatea din Cernăuţi o arhivă de folclor şi a organizat cercetări sistematice în satele româneşti din nordul Bucovinei şi din Transcarpatia. Grigore Bostana adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea spiritualităţii unei importante ramuri a romanităţii. Grigore Bostan a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com