La 2 decembrie 514 î.e.n. a avut loc prima atestare documentară a geto-dacilor. Istoricul grec Herodot din Halicarnas îi descrie pe geto-daci în cadrul primelor lupte atestate documentar în anul 514, pe care strămoșii noștri geto-dacii le-au purtat împotriva armatei perșilor conduși de regele Darius I a lui Hystapes, care a pătruns pe pământul Dobrogei de azi. Numeroasa armată persană a pătruns în Dobrogea în urma a unei mari expediții împotriva triburilor scitice în nordul Mării Negre. Pasajul despre geții dobrogeni care l-au înfruntat pe regele persan Darius I este înscris în Cartea a IV-a a istoriilor lui Herodot.
La 2 decembrie 1915 Albert Einstein a publicat Teoria relativității generale. Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă, unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton, și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale.
La 2 decembrie 1935 s-a născut Nicolae Labiş, poetul-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generaţii”. Autorul celebrei poezii „Moartea căprioarei” s-a născut în Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, era fiu de brigadier silvic – ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare – şi a fost învăţător. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia s-a refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă nouă. Astăzi – Casa Memorială „Nicolae Labiş”. În septembrie 1952, în urma unui examen, Nicolae Labiş a fost admis la „Şcoala de literatură”. Prezenţa unui poet de talentul lui Labiş, crescut la şcoala convingerilor comuniste, a fost o binefacere pentru regim, deşi Labiş nu a scris nici o poezie cu dedicaţie către Lenin sau Stalin. Nichita Stănescu mărturisea că nu a îndrăznit să publice nici o poezie cât a trăit Labiș și că l-a invidiat pentru „Moartea căprioarei”. După absolvirea Şcolii de literatură, Nicolae Labiş devine redactor la „Contemporanul”, iar apoi la «Gazeta literară». În 1954 se înscrie la Facultatea de filologie, dar o părăseşte după un semestru. În 1956 are loc debutul editorial al lui Nicolae Labiş cu volumul „Primele iubiri”, el aducând un nou suflu poetic şi mare speranţă. Pregăteşte pentru tipar volumul „Lupta cu inerţia”, care a apărut postum în 1958.
În decembrie 1956, într-un București care dormea netulburat, cu străzi pustii, amorţite de ger, poetul de 21 de ani a traversat pentru ultima dată strada, fiind lovit de un tramvai, accident în urma căruia a murit la 22 decembrie 1956. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca ar fi putut fi vorba de un asasinat politic, dat fiind că în acea perioadă poetul nu era în relaţii cordiale cu Securitatea. Este înmormântat la Cimitirul Bellu. Poezia de referinţă a lui Nicolae Labiş „Moartea Căprioarei” a fost tradusă în limba ucraineană de către poeta cernăuţeană, Tamara Severniuk.
La 2 decembrie 1950 pianistul român Dinu Lipatti s-a stins din viață la vârsta de 33 de ani. Născut în București, pe 19 martie 1917, Lipatti a crescut într-o familie cu tradiție muzicală, părinții săi cântând la vioară și pian. În plus, Dinu Lipatti l-a avut ca naș de botez pe celebrul violonist George Enescu. A studiat pianul încă din copilărie cu profesoara Florica Muzicescu, după care a urmat cursurile Conservatorului din București. A plecat apoi la Paris unde și-a continuat pregătirea la Școala Națională de Muzică, pentru ca în 1936 să își înceapă cariera, iar finalul celui de-al Doilea Război Mondial să îl prindă la Geneva ca profesor de pian la Conservator. A susținut numeroase recitaluri în Europa, culegând aplauze și aprecieri. Din nefericire, în urma unui control medical s-a depistat că pianistul suferea de leucemie. În ciuda tratamentelor, starea sănătății sale s-a înrăutățit din zi in zi. Cu toate că se simțea rău, Dinu Lipatti a avut puterea sa susțină pe 16 septembrie 1950 un concert, ultimul din viața sa, în localitatea franceză Besancon. La doua luni după acest eveniment, pianistul a încetat din viată. A avut o cariera scurta dar valoroasă.
La 2 decembrie 1951 s-a născut vestita interpretă de muzică populară din Republica Moldova Zinaida Julea. Şi-a făcut studiile la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” (1973-1977) și la Institutul de Arte (1988-1993) din Chişinău. La vârsta de 17 ani, în 1968, Zinaida Julea este invitată de către maestrul Serghei Lunchevici în calitate de solistă în Orchestra de muzică populară „Fluieraș” a Filarmonicii din Chişinău, unde a activat până în 1991. Cu această formație a efectuat mai multe turnee peste hotare, cutreierând aproape toate continentele. Timp de câțiva ani, este angajată a Orchestrei de muzica populară „Mugurel”, dirijată de Ion Dascăl. Apoi evoluează în cadrul mai multor spectacole cu Orchestra de muzică populară „Lăutarii”, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. În prezent Zinaida Julea este solistă a Orchestrei Municipale condusă de frații Vasile și Vitalie Advahov. Este artistă a poporului din 1985.
(V. K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com