La 21 decembrie 1596 s-a născut, la Suceava, Petru Movilă, teolog și om de cultură român, fost mitropolit al Kievului, care a avut un rol deosebit în hotărârile Sinodului de la Iaşi din 1642. Fiu al lui Simion Movilă, domnitor al Moldovei, după moartea tatălui său a pribegit, împreună cu mama și frații săi în Țara Românească, după care s-au așezat definitiv în Polonia. Învățătura și-a făcut-o la vestita școală a Frăției ortodoxe din Lvov și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo a studiat limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. A hotărât apoi să se călugărească. După ce s-a pregătit duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622). Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, tipărind multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fața prozelitismului catolic, a pus bazele unui colegiu la Mănăstirea Frăției, din care s-a dezvoltat vestita Academie Duhovnicească de la Kiev (1633). A pus la dispoziția Academiei chiar domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut Frățiile Ortodoxe. Cărturarul Petru Movilă a fost un sprijinitor al tiparului şi al școlii din Țările Române. A decedat la Kiev în 1647.
La 21 decembrie 1722, în orașul ucrainean Poltava, s-a născut Paisie Velicicovschi, viitorul arhimandrit al Mănăstirii Neamţ din Moldova. Paisie Velicicovschi (1722-1794) în anul 1734 s-a înscris la Academia Movileană din Kiev, pe care a părăsit-o în 1740, alegând calea monahală. Astfel a ajuns la mănăstirile din Moldova, apoi pe sfântul munte Athos. A revenit în Moldova şi a fost arhimandritul Mănăstirii Neamț. A tradus cărți bisericești, iar ucenicii săi s-au nevoit în circa o sută de mănăstiri din lume. A trecut la cele veșnice în 1794 şi a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1988.
În ziua de 21 decembrie a anului 1903 a decedat Gavriil Musicescu, compozitor, muzicolog şi dirijor român. Gavriil Musicescu s-a născut la 20 martie 1847, la Ismail din actuala regiune Odesa. A fost organizatorul şi dirijorul uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României – Corul Mitropolitan din Iaşi. Gavriil Musicescu este considerat unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician. Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală. Este tatăl celebrei pianiste și profesoare de pian, Florica Musicescu, și bunicul scriitorilor Ionel Teodoreanu si Al. O. Teodoreanu (Păstorel).
La 21 decembrie 1913, la Chișinău s-a născut Nicolai Costenco, scriitor, poet și traducător român basarabean, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1992). A studiat la Universitatea din Iași (1932–1936), frecventând şi cursurile Facultăţii de Drept. A debutat publicistic în 1932, prima carte datând din 1937. Până în 1940 a colaborat la revista Viața Basarabiei. A fost şef al secţiei literare la Teatrul Moldovenesc de Stat din Chişinău. Pentru că, în 1941, a combătut promotorii aşa-zisei limbi moldoveneşti la o întrunire a scriitorilor din RSSM, venind, totodată, cu argumente care demonstrau ingerinţa nefastă a cuvintelor ruseşti în limba română, scriitorul a fost arestat de NKVD, fiind acuzat de „propagandă şi agitaţie antisovietică”. Pentru că şi-a recunoscut „vina“ a primit o pedeapsă mai blândă – 7 ani de gulag în Siberia. A fost reabilitat în 1956, revenind în Basarabia. A publicat volumele: Poezii, Ore, Elegii păgâne, Cleopatra etc. A mai publicat culegerile Poezii alese, Poezii noi, Poezii și poeme, Scrieri (2 vol.) și romanul Severograd (2 vol.) A decedat la 29 iulie 1993, la Chișinău.
La 21 decembrie 1935 s-a născut vestita actriță română Stela Popescu. A văzut lumina zilei în Basarabia, într-o familie de învățători. Când avea 4 ani, ocupanții sovietici i-au deportat tatăl în Siberia, la Vladivostok, şi vreme de 19 ani familia nu a știut nimic despre el. A părăsit localitatea natală şi s-a refugiat împreună cu mama sa în Braşov, în România. A absolvit Facultatea de Teatru şi Film din București şi a fost repartizată la Teatrul din Brașov. A devenit cunoscută datorită rolurilor interpretate pe scena teatrului de revistă din București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com