La 21 septembrie 1391 a încetat din viaţă Petru I Muşat, domn al Moldovei. În ordinea reprodusă în cronicile moldoveneşti şi în diploma lui Alexandru cel Bun din 7 ianuarie 1403 , Petru I Muşatinul a urmat în scaunul voievodal al Moldovei după Laţcu. În timpul domniei lui se bat primele monede moldoveneşti, groşii de argint, care pe o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour, iar Suceava devine cetate de scaun. Când Ștefan Voievod, moștenitorul de drept al tronului Moldovei, a murit în anul 1358, după moartea voievodului Bogdan I Întemeietorul în anul 1367, domnia Moldovei a fost disputată de cei doi fii ai lui, Petru și Ștefan. Petru, deși, a fost mezinul a fost susținut de majoritatea populaţiei și de provincialii unguri, adică maramureșenii din Moldova și și-a însușit domnia.
La 21 septembrie 1864 s-a născut Elena Văcărescu, scriitoare și traducătoare franceză de origine română. Elena Văcărescu (1864-1947), scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topîrceanu, Minulescu, Vinea. A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern. În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociaţiei Române pe lângă Societatea Naţiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, şi este înhumată în cripta familiei Văcăreştilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moştenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreştilor.
La 21 septembrie 1955, la Sighet, în Maramureş, s-a născut vestitul cântăreţ român de muzică folk, Ducu (Alexandru) Bertzi. Ducu Bertzi se înscrie în categoria cântăreţilor romantici ai României. Cu vocea sa caldă și cu stilul său inconfundabil, el este mereu dorit de public. Un public pe care l-a respectat întotdeauna și care i-a răspuns cu aceeași monedă. Apreciatul folkist maramureșean a urmat Şcoala de muzică (vioară) și Şcoala populară de artă (chitară) în oraşul său de baştină. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Mecanică Fină.
În anul 1973 Ducu Bertzi câştigă Marele Premiu la Festivalul de Poezie şi Muzică folk de la Sighet. În perioada 1979-1985 participă la vestitul cenaclu „Flacăra”. În anul 1998 este deţinătorul premiului pentru cel mai popular şi vândut album al anului, acordat de revista „Actualitatea Muzicală” – albumul „Dor de ducă”, în 2000 – premiului pentru întreaga activitate la festivalul „Om Bun”. Tot în 2000 interpretului Ducu Bertzi i se înmânează premiu pentru cea mai bună evoluţie folk și premiu pentru cel mai bun album al anului – „Sufletul meu”. Mai în fiecare an folkistul primeşte câte o menţiune prestigioasă. În anul 2007 el devine cetăţean de onoare al municipiului Sighetu Marmaţiei.
Ducu Bertzi a susţinut circa 4.000 de spectacole în ţară şi străinătate. El a evoluat şi pe scena Filarmonicii regionale din Cernăuţi, în faţa unui numeros public de români nord bucovineni, îndrăgostiţi de creaţia unuia dintre cei mai apreciaţi folkişti din România.
La 21 septembrie 1959, în satul Trușeni s-a născut Constantin Cheianu, scriitor moldovean. A studiat filologia la Universitatea de Stat din Chişinău. Constantin Cheianu este scriitor, având la activ mai multe cărți editate, scrie comentarii politice și piese de teatru. Este unul din reprezentanții dramaturgiei moldovenești contemporane, remarcându-se prin piesele: Noi (în regia lui Mihai Fusu montată la Teatrul ]Luceafarul”, 1995), Plasatoarele (în regia lui Sandu Cozub, montată la Teatrul [Eugene Ionesco”, 1998), Achitarea lui Salieri (în regia lui Mihai Lungeanu, montată la Radio România Cultural, 1998), Luministul (în regia lui Mihai Țărnă, montată la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți, 1999 și Radio România Cultural, 2000). A dramatizat romanele Un veac de singurătate după G. Marquez și Anna Karenina după L. Tolstoi, pentru spectacolele realizate de Alexandru Vasilache la Teatrul National „Mihai Eminescu” din Chişinău și la Teatrul ]Mihai Eminescu” din Botoșani.
În 1998 Constantin Cheianu a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Luministul, în 1999 i se conferă Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Totul despre mine! La Festivalul de Dramaturgie Națională organizat în 2008 de Teatrul „Satiricus” Constantin Cheianu obține Marele Premiu pentru piesa Luna la Monkberry. Piesa „În container” a fost inclusă în antologia Dramaturgi basarabeni de azi, editată în 2008 de Fundația Culturală „Camil Petrescu”.
La 21 septembrie 2021 a decedat Grigore Crigan, scriitor român din Cernăuți. Grigore Crigan s-a născut în anul 1941, la Tărăsăuți. Activitatea scriitoricească a lui Grigore Crigan s-a desfășurat în perioada de timp, marcată de două nuvele istorice: „Vornicul Miron”, scrisă în tinerețe și publicată cu mult mai târziu la Chișinău, și „Fantasmele lui Vodă-Cantemir”, scrisă cu câteva luni înainte de plecare la cele veșnice. În această perioadă de timp, dar mai ales în ultimele două decenii, Grigore Crigan a scos de sub tipar câteva volume de proză, o traducere minunată a romanului clasicului literaturii ucrainene, Oles Honcear, „Steaua vieții tale”, un volum de interviuri – „Cea mai curată lacrimă a noastră” – cu tematică eminesciană, povestirea „De ce ne iubesc femeile” – despre tinerețea remarcabilului poet al secolului al XX-lea, Paul Celan, născut la Cernăuți, volumul „Zoriștii” – o cronică spirituală a ziarului „Zorile Bucovinei”, în redacția căruia autorul a trudit mai mult de patru decenii.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com