La 25 iulie 306 e.n. Constantin cel Mare a fost proclamat de către trupele sale, împărat roman, după moartea lui Constanțiu I (Constantius Chlorus). Constantin I cel Mare s-a născut la Naissus, în provincia romană Moesia Superior, fiind fiul generalului Constantius Chlorus (viitorul împărat Constantius I) și al Helenei. Tatăl său, Constantius Chlorus, în 271-272, sub împăratul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori în slujba împăratului) în estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de Caesar. În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, îl proclamă pe Flavius Severus augustus al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, caesar. În înțelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui Maxentius la Torino, Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma, în care Maxentius își găsește moartea (312). Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.
La 25 iulie 1864 s-a născut Ioan Bogdan, istoric şi filolog român, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române. Ioan Bogdan (1864-1919) a fost autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române. Desfășoară o fecundă și asiduă activitate de cercetare, descoperind numeroase manuscrise slavo-române: Analele de la Putna, Cronicile lui Macarie, Eftimie Azarie, Codicele de la Tulcea. Opera sa, axată în principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din România (1897).
La 25 iulie 1941, în localitatea Zăicani, actualmente raionul Râşcani din Moldova, s-a născut Mircea Druc, om politic basarabean, fost prim-ministrul al Republicii Moldova, în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991. Mircea Druc în anii 80 a trăit şi a activat la Cernăuţi, fiind unul dintre cofondatorii Societăţii „Mihai Eminescu” (1989).
25 iulie 1931, Mălăiești, Grigoriopol, s-a născut Vladimir Beșleagă, romancier, eseist și om politic din Republica Moldova. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955) și a făcut doctorantura la aceeași instituție, cu teza Liviu Rebreanu, romancier. Și-a început activitatea literară în anii ’60. A colaborat la Chipăruș, Cultura Moldovei, Tinerimea Moldovei. A fost, de-a lungul timpului, redactor-șef adjunct la revista Nistru, secretar al Uniunii Scriitorilor, director al Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”, membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–1994). Cartea sa de debut, Zbânțuială (1956) și alte câteva opere ulterioare sunt dedicate micilor cititori. Primul roman a fost Zbor frânt (1966), urmat de Acasă, Doma, Durere, Suflul vremii, Sânge pe zăpadă, Pădurea albastră, Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo, Nepotul, Dialoguri literare, Țipătul lăstunului etc. A fost distins cu prestigiosul titlu de Scriitor al Poporului. A decedat la 25 februarie 2025.
La 25 iulie 1948, la Rogova, Mehedinți, s-a născut cântărețul de muzică populară român Nelu Bălășoiu. A fost îndrumat în domeniul muzicii de tatăl său, dar și de marea cântăreață Maria Lătărețu. A activat la Taraful din Vânju Mare, la Casa de Cultură și la Casa Armatei din Drobeta-Turnu Severin, apoi în cadrul Rapsodiei Române. O perioadă de succes din cariera sa a constituit-o colaborarea cu Maria Cornescu, care ulterior i-a devenit soție. Printre melodiile care l-au făcut celebru: Pentru măicuța bătrână, Leliță cu flori pe conci, Mândruța cu ochii verzi, Mândra mea din deal de șură, Dragostea-i un lucru mare, Dusei calul pe islaz, Plecai să mă plimb pe luncă și Aseară fusei la moară. A decedat la 21 aprilie 2020, la Suceava.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com