La 28 februarie 1885, la București s-a născut Jean Athanasiu, bariton, membru fondator al Operei Române din București. A studiat mai întâi la București, apoi la Milano, cu Ernesto Colli și Manlio Bavagnoli. A debutat în 1912 la Teatro Sociale din Salò ca Silvio în Pagliacci. A fost promovat de celebrul bariton Mattia Battistini și a apărut în 1913 la Teatro Regio din Torino în Aida ca Amonasro. În 1914 a creat la Palermo rolul lui Amfortas în Parsifal. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a întors în țară, a cântat la București, Iași și Odessa. În 1919 s-a alăturat la București fondatorilor Operei Naționale din România, în care a fost sărbătorit în roluri precum Rigoletto (Rigoletto de Verdi), Scarpia (Tosca de Puccini), Cneazul Igor (Cneazul Igor de Borodin) și Don Giovanni (Don Giovanni de Mozart) etc. Vocea sa puternică, cu timbru plăcut, și jocul de scenă expresiv l-au situat printre cei mai buni cântăreți de operă români. În 1921 a apărut la Brescia și Ferrara, apoi în stagiunile 1921–1930 a fost printre cei mai populari cântăreți ai Teatrului Costanzi din Roma. În Italia a cântat sub numele de Giovanni Atanasio. Între 1923–1925, ca partener al tenorului Traian Grozăvescu, a avut un mare succes la Opera Populară din Viena. De asemenea, a cântat la Opera de Stat din Berlin ca invitat. A murit la vârful carierei sale, de febră tifoidă, la 20 noiembrie 1938, la București.
La 28 februarie 1916, în Horecea-Mănăstirii, Cernăuți, s-a născut Vladimir Trebici, demograf și sociolog, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept la Universitatea Cernăuți, absolvind în 1939. Și-a susținut doctoratul în 1971 la București cu teza Creșterea economică și dezvoltarea populației în RSR în perioada 1948–1969. A fost profesor la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Cernăuți, șef de secție la Institutul Central de Statistică, redactor la revista Probleme economice, șef de secție la Institutul de Cercetări Economice al Academiei RSR, consilier ministerial și director adjunct la Direcția Generală de Statistică, profesor la Facultatea de Drept, Academia de Științe Economice, Institutul Politehnic, director al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române. A reprezentat România la Națiunile Unite și a condus mulți ani Secțiunea Demografică a ONU, ca o recunoaștere a valorii științelor de demografie și statistică românești. Recensământul din anul 1977 s-a desfășurat sub îndrumarea sa. Din scrierile sale: Mică enciclopedie de demografie, Demografia, Ce este demografia?. S-a stins din viață la 13 februarie 1999, la București.
La 28 februarie 1945 Primul ministru al României, generalul Nicolae Rădescu, sub presiunea sovieticilor care ocupaseră ţara, își prezintă demisia după numai două luni de guvernare. Nicolae Rădescu (1874-1953) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de trimisul Moscovei, Andrei Vîșinski, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Naţional Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit la New York în 1953, fiind reînhumat în România cu onoruri, în anul 2000.
La 28 februarie 1950 a decedat Ștefan Ciobanu, istoric literar, publicist, profesor universitar, om de stat. Tatăl poetului Valeriu Ciobanu. Este dintr-o familie de răzeşi. Studiile și le-a făcut la Liceul nr. 1 de băieţi din Chișinău, pe care 1-a absolvit în 1905, paralel cu Şcoala Normală, la Facultatea de Litere, secţia slavistică, a Universităţii de la Kiev (1907-1911). Membru activ al Academiei Române (din 1918), şapte ani vice preşedinte al acesteia; profesor la Facultatea de Teologie de la Chișinău şi la Universitatea de la Bucureşti; ministru al Cultelor şi Artelor în guvernul lui Tătărăscu (1940). Debutează în 1912 în reviste ruseşti cu studii despre „Mitul lui Arachne în legenda Maicii Domnului”, „Legende româneşti despre Maica Domnului” etc., culminând cu volumul „Dosoftei, mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară” (Kiev, 1915). Studiază arhivele de la Kiev, Moscova şi Sanct-Petersburg, în vederea elaborării studiilor despre relaţiile culturale moldo-ruse în perioada medievală: „Dimitrie Cantemir în Rusia” (1925), „Basarabia” (1926) ș.a. A colaborat la „Cuvânt moldovenesc”, „Renaşterea Moldovei”, „Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice” ş.a. Este autorul unor lucrări de sinteză despre originile culturii şi limbii române: „Începuturile scrisului în limba românească” (1941), „Introducere în istoria literaturii române” (1944), „Istoria literaturii române vechi” (1947). A publicat între 1912 şi 1947 numeroase studii despre literatura secolelor al XVI-lea – XVIII-lea, ocupându-se în special de ecourile cărţii „Rânduiala casei” şi de îngrijirea operelor lui Ioanichie Galeatovski „Cerul Nou”, „Cheia înţelesului”, ale lui Dosoftei şi Dimitrie Cantemir.
La 28 februarie 1958, la Marșinți, Noua Suliță, s-a născut artista poporului din Ucraina, Lilia Sandulesa. Părinţii i-au dat nume de floare, fără să bănuiască că fiica lor va fi artistă şi spectatorii recunoscători îi vor dărui mari buchete de flori. În unele cântece interpreta chiar proslăveşte florile: „Narcisele albe”, „Iar teii înfloresc”… Harul muzical al Liliei Sandulesa a fost observat când ea era încă elevă. Părinţii nu luau acest lucru în serios, spre deosebire de bunica, ea învăţând-o cântece populare româneşti. Lilia deseori mergea cu bunica la piaţa din Cernăuţi pentru a vinde legume din grădina lor. Piaţa era chiar lângă Filarmonică şi într-o bună zi ele au văzut acolo afişa Sofiei Rotaru, consăteana sa „Bunico, i-a spus Lilia, cândva aici va fi şi afişa cu numele meu”. Aşa s-a şi întâmplat. Părinţii nu luau în serios profesia de artistă şi erau împotrivă ca fiica lor Lilia să susţină examenele de admitere la Liceul de muzică din Cernăuţi. Ea le-a spus ferm: „Dacă nu voi susţine examenele, o să procedez aşa cum doriţi, iar dacă voi susţine – voi trăi aşa cum eu consider”. Lilia Sandulesa a urmat Liceul de muzică, concomitent evoluând cu Ansamblul vocal-instrumental de la Casa de cultură din Noua Suliţă. În primăvara anului 1977 Lilia Sandulesa devine laureată a Festivalului republican al artiştilor amatori, interpretând cântecul din repertoriul consătenei sale Sofia Rotaru, pe atunci vestită în întreaga Uniune Sovietică, „Fiecare destin îşi are primăvara sa”. Şi în destinul tinerei Lilia Sandulesa a sosit o adevărată primăvară. Ea este angajată la Filarmonica din Cernăuţi, în calitate de solistă a Ansamblului vocal-instrumental „Apă vie”, care abia a fost format. Însă, calea de creaţie a artistului nu este presărată cu flori. A fost ea complicată şi pentru Lilia Sandulesa, care de la Cernăuţi s-a transferat la Luţk, în Ansamblul „Sviteaz” al lui Vasyl Zinkevyci. Apoi a căutat să se afirme la Music-hall-ul din Kiev, la Teatrul „Etiud”. Timp de zece ani a evoluat în duet cu Ivo Bobul, şi el bucovinean, lansând multe cântece îndrăgite şi astăzi de melomanii din Ucraina, şi nu numai. În decursul anilor 2024-2025 a susținut prin orașele mari ale Ucrainei concerte de binefacere împreună cu Ivo Bobul.
Fapte istorice din ziua de 28 februarie:
Anul 1754: Se naște Gheorghe Șincai, viitor istoric, filolog și poet român, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene.
1785: Au fost executaţi prin tragere pe roată conducătorii răscoalei ţărăneşti din Transilvania de la 1784 Horia şi Cloşca. Cel de-al treilea conducător, Crişan, la 13 februarie 1785 s-a spânzurat în închisoare cu nojiţele de la opinci. La execuţia lui Horia şi Cloşca au fost aduşi cu forţa până la 3 mii de iobagi români: câte trei tineri şi trei bătrâni din peste 400 de sate, unde s-au desfăşurat principalele evenimente ale răscoalei.
1849: S-a inaugurat catedra de Limba și literatura română la Institutul de Studii Filosofice din Cernăuți. Aron Pumnul a fost numit profesor la prima catedră de Limba și literatura română, înființată în Austria la Liceul german din Cernăuți. Lecția inaugurală a susținut-o la 28 februarie 1849 în prezența unui numeros și entuziast public de români bucovineni.
1907: Se naște Mircea Eliade, viitor scriitor, filozof și istoric al religiilor.
1976: La Deva a fost dezvelită statuia ecvestră a lui Decebal, opera sculptorului Ion Jalea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com