La 28 iulie 1468 a fost încheiat tratatul moldo-polon prin care Cazimir al IV-lea s-a obligat să nu adăpostească nici un pretendent la tronul Moldovei pe teritoriul regatului săi. Una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria medievală a Moldovei a fost marcată de domnia lui Ştefan al III-lea Muşat, cunoscut în istoria naţională drept Ştefan cel Mare. Considerat de mulţi specialişti un bun administrator, Ştefan cel Mare a fost şi un monarh războinic, dar şi un fin diplomat al vremurilor sale. Cu toată priceperea şi curajul voievodului moldovean, soarta principatului său a fost strâns legată de marile puteri ale vremii, dar şi de situaţia geo-politică. Mai mult decât atât Ştefan cel Mare a trebuit, pentru a asigura independenţa ţării sale, să jongleze de multe ori între vecinii mai puternici, să lupte atât cu sabia, dar şi cu armele diplomaţiei. Din acest punct de vedere poate fi menționat Tratatul moldo-polon, încheiat la 28 iulie 1468.
Încheierea tratatului a fost precedată de un șir de evenimente. Astfel, cu toate că Moldova prin actele semnate anterior era, adică, sub oblăduirea suzerană a Poloniei, Ştefan cel Mare în 1457 şi 1458 întreprinde expediţii în regiunile sudice ale Poloniei pentru a-l prinde pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său. Implicată în conflicte cu teutonii, Polonia n-a replicat. Din contra, a acceptat şi a semnat Tratatul moldo-polon de la Overhelăuţi (1459), prin care Ştefan cel Mare a obţinut ce a dorit. Iar în urma unei înţelegeri din 1462, un an mai târziu (1463), Hotinul, cedat Poloniei de Petru Aron, reintră în stăpânirea Moldovei.
În vara lui 1468, Ştefan cel Mare a întărit jurământul de vasalitate în faţa regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea, mai ales în condiţiile în care relaţiile din Moldova şi Ungaria erau extrem de încordate, marcate de expediţii militare şi bătălii. Totodată, Ştefan cel Mare căuta aliaţi care să-l păzească de o eventuală invazie otomană. În faţa solilor polonezi, Ştefan cel Mare a repetat şi a întărit, la 28 iulie 1468, la Suceava, vechile promisiuni privind fidelitatea sa faţă de rege şi coroana polonă, evocându-şi predecesorii, mai cu seamă pe bunicul său, Alexandru cel Bun. Totodată regele polon îşi lua obligaţia de a-l ajuta pe Ştefan cel mare în război. „Să ne păzească şi să ne apere de toate părţile şi de toate neamurile de pe lume: de turci şi de tătari, şi de unguri, cu un cuvânt de păgâni şi de creştini şi de orice persoană care ar fi împotriva noastră”, se arăta în tratat. Cum era de aşteptat regele Cazimir al IV-lea s-a achitat mai mult formal de obligaţiile sale. Contingentele trimise în luptele contra turcilor au fost infime, fără importanţă. Mai mult decât atât, către finalul domniei lui Ştefan cel Mare, Ioan I Albert va ataca Moldova şi va fi învins în mod ruşinos de Ştefan cel Mare într-un război de uzură, culminând cu bătălia de la Codrii Cosminului.
În ziua de 28 iulie a anului 1750 s-a stins din viaţă Johann Sebastian Bach, compozitor şi dirijor unanim considerat ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică.
La 28 iulie 1854 s-a născut Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog român, fondator al școlii românești de microbiologie, membru al Academiei Române. Victor Babeș (1854-1926) în colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase) prin care a pus bazele moderne ale acestei științe.
La 28 iulie 1868 trupa Mihail Pascali a început seria de spectacole de la Timișoara. Turneul bănățean al trupei Mihail Pascali a cuprins orașele Lugoj (4–26 iulie), Timișoara (28 iulie–31 iulie) și Oravița (31 august). La Timișoara a stat o săptămână, prezentând trei spectacole, în 28, 30 și 31 iulie. Mihai Eminescu făcea parte din trupă, fiind sufleur, copist de roluri și secretar particular al directorului.
La 28 iulie 2015, la Chişinău s-a stins din viaţă Ion Furnică, dansator moldovean, Artist al Poporului. S-a născut pe 9 iunie 1931 în satul Manta, raionul Cahul. Între 1949 – 1972 Ion Furnică este solist al Ansamblului de dansuri populare „Joc”. În 1960 i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din RSSM. Din 1972 Ion Furnică este conducător artistic al Ansamblului de Dansuri Populare „Ciocârlia». A interpretat partide memorabile în numeroase scenete coreografice, printre care Flăcăul (duetul „La vie»), Comandantul („Ostașii lui Cotovschi»), Tânărul îndrăgostit („Păcală»), Lăutarul („Vioara») etc.
Un loc aparte în repertoriul Ansamblului Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc» îl aveau scenetele coregrafice montate în anii ’50 pe baza folclorului autentic. Acestea reflectau nu numai măiestria dansatorilor şi talentul lor actoricesc, dar şi opera finală ce denotă creativitatea regizorilor coregrafi. Două dintre scenetele care au devenit perle ale coregrafiei naţionale sunt „M-am pornit la Chişinău» şi „Baba mea». Prin regia montărilor reuşite, prin jocul impecabil al actorului, care se identifica cu rolul, atribuind scenetelor coloritul inedit, interpretul Ion Furnică improviza, îmbogăţind personajul jucat, conferindu-i de fiecare dată noi nuanţe.
Sceneta coregrafică „M-am pornit la Chişinău» este un produs al imaginaţiei artistice comune a doi dansatori, Ion Furnică şi Spiridon Mocanu, solişti ai Ansamblului de Dansuri Populare „Joc”, şi a maestrului coregraf Vladimir Varkoviţki, ce activa pe atunci la Chişinău. E vorba de anul l956. Aflându-se pe creasta valului creativ, înaripaţi de succesul ce-l aveau, Ion Furnică şi Spiridon Mocanu participau la o montare a unui dans cu subiect, după repetiţii rămâneau în clasă, cântau şi dansau.
Dansul moşnegilor interpretat de Ion Furnică şi Spiridon Mocanu mai degrabă se aseamănă cu o rafală de sentimente exprimate cu ajutorul picioarelor prin interpretarea mişcărilor de la dansul „Hora în bătăi». Dansul se opreşte tot atât de brusc cum a pornit, căci începe târguiala exprimată prin strigături şi mişcări de pantomimă teatrală.
La Festivalul Unional al Tineretului de la Moscova din l957 sceneta coregrafică „M-am pornit la Chişinău», interpretată de artiştii Spiridon Mocanu, Ion Furnică, Liubomir Iorga şi Nadejda Gorodeţcaia, a câștigat Premiul întâi şi Medalia de Aur, ridicând astfel prestigiul Ansamblului „Joc” şi al culturii naţionale moldoveneşti la o treaptă nouă pe piedestalul de onoare al culturii universale.
Dansând în „Joc» 24 de ani, Ion Furnică a fost inima care a adus în scenă simţul, trăirile dansului popular, unde a redat atât de bine, tradiţia, cultura neamului, lăsând amprente de epocă ale dansului popular moldovenesc. În creația sa dansatorul Ion Furnică a redat cu multă măiestrie specificul național moldovenesc. În 1972 Ion Furnică devine laureat al Premiului de Stat al URSS. cavaler al Ordinului Drapelul Roșu de Muncă. Maestrul va rămâne mereu în memoria tuturor „veşnic tânăr ca o horă», om de mare suflet, care trăieşte prin dinastia lui: feciorii săi care au dansat şi dansează şi azi, dar şi cea mai mare bucurie pentru dinastia Furnică – nepotul Marian, care a fost selectat ca solist la Teatrul de Operă şi Balet din Viena, Austria.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com