La 29 ianuarie 1837 s-a născut Anton Kobyleanski, literat, medic şi inventator ucrainean. Anton (Antin) Kobyleanski a călătorit mult prin Europa şi America. A inventat o cameră pentru tratarea respiraţiei, o maşină de zbor. A scris poezii şi articole publicistice. A locuit o perioadă la Cernăuţi şi a descoperit talentul lui Iuri Fedkovyci, pe care l-a îndrumat să scrie în limba ucraineană. În autobiografia sa Iuri Fedkovyci recunoaşte: „În limba rusă (adică ucraineană) m-am învăţat să scriu în 1859 la Cernăuţi, de la Antin Kobyleanski”.
În ziua de 29 ianuarie a anului 1874 a murit Eudoxiu Hurmuzachi, om politic, istoric și patriot român, luptător pentru drepturile românilor bucovineni din Imperiul Habsburgic. Eudoxiu baron de Hurmuzachi a fost ales în 1861 membru în dieta Bucovinei. La 20 februarie 1873 a primit titlul de baron de la împăratul austriac Francisc Iosif I pentru meritele sale ca mareșal al Bucovinei. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu Hurmuzachi a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind împreună cu frații săi una dintre figurile importante ale renaşterii naţionale româneşti. Pentru această atitudine, compatrioții săi de ieri și de astăzi au fost și sunt foarte recunoscători. Deja în 1860, drept recunoștință, oamenii din Câmpulung i-au ridicat o movilă de piatră, numind-o „Movila lui Hurmuzachi”. Iar la Cernăuţi activează Centrul Cultural Român, care îi poartă numele.
Eudoxiu baron de Hurmuzachi s-a născut la 29 septembrie 1812, la Cernauca, localitate de lângă Cernăuţi, într-o veche familie aristocrată, ca al doilea fiu al lui Doxachi Hurmuzachi. Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni persecutați, intrând în datorii pentru a-i putea ajuta în continuare. După absolvirea Liceului în Cernăuți, a studiat în perioada 1830-1836, împreună cu fratele său Constantin Hurmuzachi, la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. După încheierea studiilor, el va demara o serie de cercetări în arhivele statului din Viena, reușind să colecteze un material documentar valoros compus din peste trei mii de acte.
Participă la Revoluţia de la 1848, se înscrie în garda națională din Viena, după care se întoarce în Bucovina, unde va fi unul dintre susținătorii autonomiei Bucovinei, opunându-se încorporării acestei regiuni în Galiţa. La sfârșitul anului 1848 a fost chemat la Viena ca să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. Tot în acest timp a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina” care a contribuit mult în pregătirea unei noi ere pentru această țară. Ziarul a fost publicat în limba română și germană, fiind editat de către frații săi Gheorghe și Alexandru.
Petiția către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galiţiene Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume, a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae. Petiția a fost formulată în 1849, dar pusă în aplicare de abia în 1861. Eudoxiu Hurmuzachi a susținut de asemenea și unirea Principatelor Române. În 1861, Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru județul Câmpulung Moldovenesc-Solca. La 8 februarie 1862, el a fost numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiul Austriac și Ducatul până în 1870. Pe 16 decembrie 1871, Eudoxiu a fost din nou numit căpitan al ducatului. Această funcție a îndeplinit-o până la moartea sa în 1874. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renaşterii naţionale româneşti.
La 29 ianuarie 1956, în Rădăuți s-a născut Matei Vișniec, poet și dramaturg, stabilit din 1987 la Paris. În 1972 a debutat literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista „Luceafărul”. A studiat Istoria și Filosofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de Nicolae Manolescu. Între 1977–1987 a scris câteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. A debutat în volum în 1980 cu culegerea de poeme „La noapte va ninge”. Cu excepția poeziei, celelalte texte i-au fost refuzate sistematic de cenzură; autorul a reușit totuși să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizdat literar. Înainte de 1989 i-au mai apărut în România: „Orașul cu un singur locuitor”, „Înțeleptul la ora de ceai”. În 1987, a fugit din România și a cerut azil politic în Franța; a obținut cetățenia în 1993. În prezent, locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și a colaborat la diferite alte reviste franceze. Și-a continuat activitatea literară cu scrieri în limba franceză. După 1989, a devenit autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune. Una din piesele sale – „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” a post pusă în scenă la Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska” din Cernăuți, cu câțiva ani în urmă.
La 29 ianuarie 1967 a decedat Ion Buzdugan, poet, folclorist, publicist. S-a născut la 9 martie1887, în Brânzenii Vechi, judeţul Bălţi, Moldova. Și-a făcut studiile secundare la Bairamcea, judeţul Ismail, studiile agricole la Movilău, pedagogice la Cameniţa şi superioare la Moscova. Și-a luat licenţa în drept la Universitatea din Iaşi, iar doctoratul în economie la Universitatea din Cernăuţi. Contribuie la fondarea ziarului „Ostaşul moldovean”. Colaborează la publicaţiile: „Cuvânt moldovenesc», ,Bugeacul», „Pagini basarabene”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Zburătorul”, „Viaţa Basarabiei», semnând şi cu pseudonimele Nică Românaş, I. Câmpeanu, B. Cogâlnic, I. Dumbrăveanu ş.a.
Volumul de debut: „Cântece din Basarabia”, vol. I (1921). Urmează culegerile „Miresme din stepă” (1922), „Cântece din Basarabia”, vol. II, „Ţara mea” (1928), „Păstori de timpuri” (1937). Traduce romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de A. S. Puşkin şi din creaţia lui S. Esenin, A. Blok, V. Briusov, I. Bunin ş.a. Este unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Basarabeni, alături de Pan Halippa, N. Costenco, M. Isanos, O. Cruşevan-Florescu, B. Istru, T. Nencev, V. Luţcan ş.a. Versurile lui Buzdugan, consacrate meleagurilor natale, istoriei, tradiţiei şi folclorului, se remarcă prin veridicitate. Balada şi doina, legenda şi cântecul liric popular au influenţat benefic creaţia lirică a poetului. Lirica lui I. Buzdugan a fost înalt apreciată de către Nicolae Iorga, iar traducerea lui „Evgheni Oneghin” − de către D. P. Perpessicius, care o consideră „drept trudnică, dar victorioasă operaţie”. I s-a acordat Premiul Academiei Române pentru volumul „Păstori de timpuri”, 1937.
La 29 ianuarie 2022 a încetat din viață Sveatoslav Moscalenco, fizician moldovean, șef al Secției Teoria Semiconductorilor și Electronica Cuantică, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Academicianul Sveatoslav Moscalenco s-a născut pe 26 septembrie 1928, în satul Bravicea, raionul Călărași. După absolvirea, în anul 1946, a școlii medii din Orhei, a fost admis la studii la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău (astăzi Universitatea de Stat din Moldova). Sveatoslav Moscalenco şi-a manifestat interesul pentru cercetarea ştiinţifică încă de pe băncile facultăţii, activând în calitate de laborant în Laboratorul de Optică al Universităţii. După absolvirea în 1951 cu menţiune a facultăţii, a devenit asistent la Catedra de Matematică a Institutului Agricol (astăzi – Universitatea Agrară de Stat din Moldova), iar apoi, între anii 1952 și 1956 – la Catedra de Fizică a aceluiaşi institut. În anul 1956 a fost admis la doctorat în Institutul de Fizică al Academiei de Ştiinţe a RSS Ucrainene, susținând teza în anul 1960. După absolvirea doctoratului, Sveatoslav Moscalenco revine la Chişinău şi activează între anii 1960 și 1963 în calitate de cercetător ştiinţific stagiar al Institutului de Fizică şi Matematică al AŞM, iar din 1964, odată cu formarea Institutului de Fizică Aplicată şi până la sfârșitul vieții. Titlul de doctor habilitat l-a obţinut în anul 1971, în consiliul ştiinţific specializat unit al Institutului de Fizică, Institutului de Fizică Teoretică, Institutului de Fizică a Semiconductorilor şi al Institutului Fizicii Metalelor ale AŞ a RSS Ucrainene. În anul 1989 îi este conferit titlul de membru corespondent, iar în 1992 cel de membru titular al AŞM. Academicianul Sveatoslav Moscalenco a devenit vestit încă de la primele sale lucrări dedicate proprietăţilor colective ale excitonilor în semiconductori, în care au fost expuse un şir de idei şi modele noi, confirmate şi dezvoltate ulterior.
Evenimente istorice din ziua de 29 ianuarie:
1595: A avut loc premiera piesei „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare. „Romeo și Julieta” este o tragedie scrisă de William Shakespeare, care are sursa într-o poveste publicata de Masuccio Salerno despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului.
1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929) a fost brevetat pentru fabricarea primului automobil funcționabil din lume, alimentat cu benzină.
1947: URSS semnează Tratatul de pace cu România (după a doua conflagrație mondială).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com