La data de 3/13 decembrie 1595 s-a dat lupta de la Areni pentru tronul Moldovei între Domnul Ștefan Răzvan, sprijinit de Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory și Ieremia Movilă, sprijinit de oastea polonă condusă de cancelarul Jan Zamoyski, în care Ștefan Răzvan a fost înfrânt și ucis și l-a impus pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei (4/14 septembrie 1595–8/18 mai 1600).
La 3 decembrie 1722 s-a născut Grigori Skovoroda, eminent iluminist-umanist, filosof şi poet ucrainean. Descendent dintr-o familie de cazaci puţin înstăriţi din ţinutul Poltavei, Grigori Skovoroda a învăţat la Academia Movileană din Kiev, a fost cântăreţ în capela de la curtea împăratului din Petersburg. A citit lecţii de poetică la Seminarul din Pereiaslav, la Colegiul din Harkiv şi, deoarece concepţia sa iluministă era opusă celei bisericeşti de atunci, i s-a interzis activitatea didactică. În ultimii 25 de ani ai vieţii Grigori Skovoroda, călugăr fără mantie, a călătorit prin Ucraina, răspândindu-şi învăţătura în rândurile poporului. Anume în această perioadă a scris principalele sale lucrări filozofice. A decedat la 9 noiembrie 1794 în satul Ivanivţi de lângă Harkiv. Cu gură de moarte a rugat ca pe mormântul său să fie înscrise următoarele cuvinte: „Lumea căuta să mă prindă, dar aşa şi nu m-a prins”. Aceasta era concepţia sa de viaţă. Unele creaţii ale lui Grigori Skovoroda au fost traduse în română de cernăuţeanul Mircea Lutic.
La 3 decembrie 1891, la Bucureşti s-a născut marele sculptor român, Oscar Han. Tatăl său era de origine germană, iar mama româncă din Vrancea. Oscar Han a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, în atelierul lui Dimitrie Paciurea. În 1911 Oscar Han, în vârstă de 20 de ani, a realizat lucrarea „Cap de fetiță”, care l-a făcut vestit în lumea artelor.
În anul 1917 Oscar Han a fost printre cei 30 de artiști, pictori și sculptori, trimiși pe front de Marele Cartier General pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. La 1 ianuarie 1927 Oscar Han a fost numit profesor suplinitor la Catedra de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București, unde a împărțit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor D. Paciurea. După moartea acestuia a rămas profesor titular până în anul 1946.
În 1945 comuniștii l-au acuzat pe Oscar Han că ar fi fost legionar (poate din cauza bustului Profesorului Nae Ionescu, realizat de el în 1928).
Oscar Han a participat la Saloanele Oficiale din București, a expus la diferite expoziții de artă românească în străinătate, la unele manifestări internaționale de la Veneţia, Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Oscar Han se număra statuia lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1968 în fața palatului princiar din Alba Iulia, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, statuia domnitorului moldovean Vasile Lupu, realizată din bronz în 1932, amplasată în oraşul Orhei din Basarabia. Monumentul a fost inaugurat în anul 1937 și a fost mutat de mai multe ori (în 1940 la Iași, în 1944 la Craiova), pentru a-l feri de trupele sovietice. Oscar Han este autorul statuii regelui Carol I al României din curtea Castelului Peleş din Sinaia, statuii lui Constantin Brâncoveanu din Bucureşti, realizată din bronz în 1939, chiar în curtea bisericii Sfântul Gheoghe-Nou din București, unde este înmormântat domnitorul, statuii lui Mihail Kogălniceanu din București, executată în bronz în anul 1936.
Dintre cele mai cunoscute sculpturi ale lui Oscar Han sunt bustul lui Mihai Eminescu din bronz, dezvelit în curtea Mănăstirii Putna în 1926. Pe soclul acestuia se află inscripția ,,În amintirea primului Congres studențesc și a primei serbări a românilor de pretutindeni ce a avut loc în 1871 la mormântul lui Ștefan Voievod, prin îndemnul lui M. Eminescu, ridicându-se acest monument din inițiativa Cercului Studențesc Arboroasa 1926” – ,,Mihai Eminescu-1850-1889”; bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa, dezvelit în 1934 în locul unde a dorit poetul să fie înmormântat; bustul scriitorului şi istoricului Bogdan Petriceicu Haşdeu din Buzău, inaugurat în 1932. Marele sculptor român Oscar Han s-a stins din viaţă la 14 februarie 1976.
La 3 decembrie 1912, în Comăndărești, Bucovina de Nord, s-a născut Costache Ioanid, unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, în țară și în străinătate, artist plastic. În 1934 a absolvit cu notă maximă Academia de Artă Dramatică. În același an, a deschis prima sa expoziție de sculptură caricaturală. Lucra în lut pictat, în culori de ulei, sticlă, ceară, hârtie, lemn, în perioada 1934–1952 deschizând șapte expoziții de acest gen la Iași și la București. S-a stabilit în București în 1938. A realizat spectacolul Balet nepolitic (1938), celebru în epocă, la una din reprezentații participând și regele Carol al II-lea. Citind Biblia pe o bancă, în parc, a fost observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care l-au invitat la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand, începând studiul aprofundat al Bibliei. A început să scrie poezii creștine. A fost cartograf la Marele Stat Major, desenator tehnic la IPROMET. Și-a câștigat existența din picturi. A refuzat să scrie în slujba propagandei comuniste, scrierile sale circulând ilegal prin toată țara. În 1963 a fost arestat, fiind anchetat timp de un an la Malmaison. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții. În 1981 a emigrat în SUA, unde i-a apărut primul volum de versuri, Taine. A decedat la 26 noiembrie 1987.
La 3 decembrie 1950, la Ghelăuza, Strășeni, Republica Moldova, s-a născut Ion Anton, poet, prozator, traducător și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, de asemenea membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost strungar la Uzina Electrotocipribor din Chișinău (1969–1972), în același timp publicând versuri în ziarul Tinerimea Moldovei și frecventând cenaclul literar Luceafărul, condus de poetul Liviu Damian. A absolvit secția Jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova în 1977. Ca student, a fost secretar al Comitetului de conducere al Cenaclului literar universitar „Mihai Eminescu”, având, în legătură cu această activitate, câteva „altercații ideologice” cu secția nr.1–KGB. A fost secretar general de redacție și redactor de secție la săptămânalul Literatura și Arta, unde împreună cu Leonida Lari și Nina Josu și redactorul-șef Victor Teleucă, a organizat cenaclul literar-artistic Dialog, ulterior cenaclul Uniunii Scriitorilor din Moldova, condus de poetul Nicolae Dabija. A fost apoi secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista săptămânală pentru copii și adolescenți Florile Dalbe. Face parte, conform aprecierilor formulate de academicianul Mihai Cimpoi, din generația „ochiului al treilea”, generație care a reabilitat în literatura basarabeană valoarea esteticului. Debutul editorial este marcat de Vamă pentru speranță, în 1983, urmat de Viitorul ca moștenire, Dincolo de formule, Rondelurile călătorului, Mâine va fi ieri, Cuibul soarelui, Cădere sentimentală pe gânduri, Viața ca amintire, Singuri în doi. dilogie, Alina, Ieșirea din uitare, Dezgolirea sufletului de trup etc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com